Ziua de joi, 3 august, m-a găsit grăbindu-mă spre J’ai Bistrot. M-am potolit puțin când am observat că fac vreo jumătate de oră cu autobuzul. Am spus that’s life și am mers mai departe. Am ajuns la fix. Am luat căștile de la intrare și încercam să înțeleg cum funcționează frecvențele astea magice și de ce contează sau nu canalele roșii și verzi. Am trăit o experiență nouă, iar eu mai nou după experiențe noi fug. Nu am fost la un silent concert până atunci. Da, știam conceptul și mi se părea cool, dar nu îl încercasem înainte. Tot ce am făcut cu’’ pe silent ‘’până atunci au fost un fel de silent parties unde împreună cu câțiva prieteni ne puneam muzică diferită în căști și dansam random prin oraș. Da, știu, sunt plină de surprize 😜.
M-am întâlnit la J’ai cu prieteni, cunoscuți și oamenii pe care-i văd la concerte tot timpul. Atmosfera era una chill, iar două pisici se plimbau nestingherite prin curte. Mi-am găsit loc alături de o prietenă undeva în spate în grădină și am început să despicăm firul în patru. Cum suntem, ce-am mai făcut, dar după puțin timp am realizat că urma să înceapă concertul așa că ne-am plasat strategic lângă scenă. La mine e veche poveste cu înălțimea 😂.
Ne-am pus căștile și a început magia. Eu tot îmi dădeam căștile jos pentru că nu înțelegeam încă ce experimentam. Era cool, dar era și nou. Se auzea cumva în căști și total diferit fără ele. La un moment dat aveam o cască pe o ureche și o ureche liberă să-mi dau seama de ce se întâmplă. Legat de căști, mi-a pus un prieten o întrebare legată de ele după concert. O întrebare de tipul șoarecele care a omorât pisica 😂.
„Oare se dezinfectează vreodată căștile și dacă da cât de des?” O întrebare la care nu am încă un răspuns…
Am tot auzit de Delta pe Obraz, am prieteni care mi-au recomandat să-i ascult, dar până la concert nu am făcut-o. Din start numele mi se părea foarte cool. Cel puțin pentru mine, delta e o metaforă la plâns, delta, apă, etc. Vă prindeți voi. Mi se pare un nume curajos pentru o formație. Mai ales că mie nu îmi e teamă să plâng în public, deci mi-au căzut mănușă.
Delta pe Obraz este un band din Republica Moldova format din Gheorghe Gușan la voce, Gelu Argint la chitară electrică, Andrei Glavan la chitară, Ilia Ostapciuc la bass și Seva Peev la tobe. După mine ei abordează un rock alternativ, dar după căutările mele online despre ei totul e mai poetic. „Muzica Deltei oscilează între poetry rock și poetry folk.”( via BandBook)
Pe Criticeyez s-a scris și anterior despre Delta pe Obraz, găsești articolul aici.
Concertul a început încet, dar sigur. Cu oamenii ridicându-se de la mese și apropindu-se. Versurile celor de la Delta pe Obraz sunt pătrunzătoare. Vorbesc despre iubire și ură combinată cu un fel de repulsie și o oarecare formă de activism. Am rămas cu expresia minte-i frumos după ce i-am ascultat live. Două cuvinte a căror alăturare nu ai vedea-o zilnic, poate de asta au avut un impact asupra mea. La un moment dat a apărut și Ana Coman și i-a acompaniat și ea pe o piesă.
Piesa mea preferată de la Delta pe Obraz este Fluturi. Cred că vorbește despre o iubire neîmpărtășită sau cel puțin dorința de a elimina tot răul din viața cuiva chiar dacă fluturii aceștia planează oriunde. Piesa vorbește despre compromisuri și cât de mult pot să coste ele dacă decidem să le facem.
„ Fiecare om are FLUTURII săi, doar că uneori îi confundă cu MUȘTE.” ( via Delta pe Obraz)
Dă-mi voie să te uit,
Ia-ți fluturii cu tine,
Doar știi că’s prea frumoși,
Să-mbătrânească lângă mine.
Aceste versuri m-au băgat la contemplat, de fapt toată piesa are o idee de retrospecție. Te duce prin toate părțile și la final te aruncă într-o găleată cu o mulțime de concluzii. E vina ta, e vina lui, e vina lor, nu e vina nimănui, de ce nu am reacționat altfel, de ce nu am procedat altfel. O mulțime de întrebări care nu își au sensul acum.
După ce Delta pe Obraz și-a terminat recitalul a urmat Eyedrops, formația care m-a făcut să mă îndrăgostesc irevocabil de clubul Expirat, dar asta e o poveste pentru altă dată.
Eyedrops este o formație compusă din Paul Manolescu la voce, Radu Burcea la chitară Silviu Ruta la bass și Răzvan Anton la tobe. Mi-am trăit anii de facultate pe piese de la Eyedrops și mi se părea cool că nu eram singura care se gândea la temele pe care le abordează ei în piese sau care pun problema diferit. Eyedrops au lansat un album în primăvara acestui an iar dacă îți dorești să știi cum a fost la lansare găsești informații aici.
Au început cu piesa Culori Uitate, una dintre preferatele mele. Mi se părea funny cum îmi tot dădeam căștile jos să ascult dacă urlu versurile sau nu, dar am realizat la un moment dat că nimănui nu-i pasă, deci eu cântam în continuare cu căștile pe urechi. Cântam zâmbind:
Învață să simți,
Și fă doar ce știi că-i corect,
Zâmbește când minți,
Și nu uita să stai drept.
Au urmat piese precum Fii Simplu, binecunoscuta Bicicleta, Greșim împreună, Altfel de vremuri și Ecou, altă piesă care îmi place foarte mult.
Piesa asta o ascultam mult în facultate și mi se păreau mereu amuzante versurile cu „Muzică făcută pe-ascuns, când dormeai” mă întrebam atunci oare câte piese au ieșit așa. Ce opere de artă au ieșit din capul unor oameni în timp ce alții dormeau, sau și mai bine, cât de frumos să doarmă persoana respectivă încât să te inspire să scrii versuri.
De la Eyedrops am învățat să încerc și să încerc și să încerc. Dacă nu iese sigur învăț ceva iar dacă alții nu înțeleg e fix problema lor, eu am făcut ce aveam de făcut. Doar nu stăm pe loc când oricum„ în jur mișcă lumea.”
Eyedrops au avut un setlist lung, cu piese vechi și noi, consacrate sau puțin în umbra anonimatului, dar mi s-a părut un concert echilibrat. Așa i s-a părut și publicului. Oamenii dansau, ba chiar încercau să se sincronizeze dansând, cântau și erau fericiți. Am avut și copii în mulțime, copii veseli care se bucurau de spectacol.
Aproape de finele concertului urmează piesa Mai Stai, una dintre preferatele mele all time de la Eyedrops. Ocazie cu care Paul ne spune că și mama lui și-ar fi dorit să prindă acest concert, dar nu a mai ajuns să o facă. Ne-a spus să avem grijă de oamenii dragi din viața noastră și să ne bucurăm de ei cât putem. Moment în care mi-am luat prietena cu care am venit în brațe. Lacrimile au venit șiroaie pe obrajii mei cântând cu ochii închiși:
Mai stai printre noi un pic
Ne-ascundem din nou în nimic
Imediat
Ce-ai plecat
Și dă-te-napoi un pas, un gând
Vei putea uita de noi în curând
Am simțit piesa asta și mai tare de data asta. M-am gândit la toți oamenii plecați voluntar sau involuntar de lângă mine. M-am împăcat cu ei și m-am împăcat cu mine. Tot publicul părea pătruns de atmosfera piesei și toată lumea era purtată într-un alt film. Fiecare își imagina ce-și dorea. Când s-a terminat piesa mi-am șters lacrimile și m-am pus pe dans.
Spre finalul concertului Radu a trebuit să-i schimbe o coardă de la chitară, ocazie cu care un spectator a venit la microfon și a început să facă beatbox acompaniat de Silviu la bass, dar și de mulțimea care nu prea înțelegea ce se întâmplă. După terminarea momentului artistic băieții de la Eyedrops au terminat cu piesa Departe Deja. Moment în care publicul dansa și cânta la unison.
Ca și concluzie după aceste după aceste două concerte, chiar dacă și lui Paul și lui Gheorghe le-au scăpat vocile la un moment dat, mi-au plăcut foarte mult. S-a văzut emoția și bucuria. Am trăit experiența 100%. Vă recomand și vouă să încercați un silent concert, dar până atunci puteți să urmăriți Delta pe Obraz și Eyedrops pe social media și să mergeți la concertele lor. Ieșiți din casă să vedeți ce bine vă unge pe suflet un bass bine acordat împreună cu niște tobe faine pe spate 🙂
Discover more from
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
