Intrigant titlu, ha 😜? N-am zis-o io ci Paul Manolescu de pe scena Expiratului la concertul de lansare al noului album Eyedrops. Și are dreptate. După o piesă șlagăr ca Bicicleta greu să ai piese mai aplaudate la scenă deschisă. Și totuși s-a întâmplat.
Găsit. Rătăcit. Regăsit. Pierdut.… numele albumului sau descrierea secvenței de viață pe care a trăit-o trupa asta cu tot cu membrii ei? Poate și noi odată cu ei, dar fără să ne dăm seama în iureșul vieții și al schimbărilor. Mai ales în ultimele timpuri…
După cum poate unii știți Eyedrops are un album deschis, albumul fără sfârșit cum îi zic ei, și lumea, inclusiv io, credeam că nu vor mai avea lansări de album vreodat’. Cred că nici ei. Dar uite cum se scriu poveștile singure. S-a făcut că piesele s-au legat cumva singure, s-au tras una pe alta și s-au așezat într-un album.
După rătăcirea de acum vreo 2-3 ani, Eyedrops, cu ce mai rămăsese din ea adică vocalul Paul Manolescu și tobarul Aurel Ciucur a avut parte de o regăsire prin întâlnirea cu Silviu Ruta și Radu Burcea. Asta e formula actuală. Și ce-au mai regăsit ei? Pofta de cântat și, mai ales, o nouă direcție sonoră. Da, mai nou pentru mine Eyedrops este cea mai punk trupă din valul alternativ. D-aia zic io că acum abordează un punk romantic 😉.
Ia de ascultă Nimeni, Fii simplu sau Ceva proaspăt de pe album și zi-mi că nu-i așa. Pe lângă partea sonoră ce frizează adesea good old punk sounds vin mesajele pieselor cu o durere de pluă asumată, matură și exprimată complet și corect definit de să ne facem în ultimul hal.
Mișto la album e că poți să-l asculți cu creierul, să-l trăiești cu sufletul și să te destrăbălezi cu tot corpul tău. Io asta am simți și văzut și la concertul din Expirat. Unul electric, eclectic și “este, băăăă!” că trebuia să fii acolo să rătăcești și tu măcar o dată pe lună. Și cât de bine se leagă cu versul din albumul precedent… Ține-ți aproape ce știi că-i al tău…
Jumătate de album a fost lansat înainte cu tot cu videoclipuri. M-au lovit una câte una piesele de credeam că mai bine n-are cum. Wrong! Iar la concert am mai găsit altele. Final deschis, Nimeni sau Fii simplu s-au lipit repede de timpan.
La impresia artistică se poate să conteze și modul fizic în care ne-a fost livrat albumul, pe un stick de lemn cu piesele aranjate cu poveste și împachetat într-o cutie tot de lemn cu o bucată de palo santo. De echilibru…. Să nu mai zic de tricourile noi de la standul de merch din care m-am înfruptat și îmbrăcat. Le veți vedea prin concertele din țară că urmează un turneu consistent. Vezi aici pe unde călătoresc.
Este clar unul din pretendenții la titlul de albumul anului în viziunea mea și este un an cu multe lansări “grele”. Dar… Uite! Ceva proaspăt 🤘
criticeyez.com 