Pilde cu distors / EFEMERIDE de la byron

Zece pilde din acelea pe care le avem când am băut două pahare de vin și doar atât sau după ce ni s-a desfundat câte o sinapsă pe drum dinspre terapie. Cam despre asta ar putea fi vorba în cel mai nou material discografic byron.

Titlul lui – EFEMERIDE – poate fi înșelător. Da, subiectele abordate-n piese sunt din acelea care ne trec efemer prin gânduri, dar revin și iar revin. Un fel de perpetuum efemeride. Oximoronic…

Au trecut 4 ani din octombrie 2019 de la precedentul album al lor, NOUĂ, despre care v-am scris câte ceva atunci 👉 aici👈. Niște ani cu forța unor secole dacă-i privim prin prisma celor întâmplate. Se simte amprenta lor în compoziția albumului și a temelor abordate. Coborâri dese înlăuntrul semiobscur, dar și urcușuri spre crestele noastre scăldate de lumină și fericire. Pare că timpul donat introspecțiilor personale în această perioadă a dat roade în versuri, în revelații, în joaca de-a distorsu’ și pianu’. Și nu mai e parcă așa mult negativism prin versuri. S-au domolit cu acceptare.

Un album care sună a byron și e cumva ce te aștepți de la trupa asta din superliga de alternativ local. Au ajuns la albumul 10 cred în cei 17 ani de existență. N-a trecut timpul degeaba. Având în vedere componența atât a trupei cât și a echipei de producție cu tot ce înseamnă asta n-ai cum să te plângi de calitatea produsului. Aș putea să mă plâng doar că setează prea sus ștacheta producției 😅. Deci sună magic și recomand căști sau sistem audio de calitate. Plus timp de ascultat pe repeat de câteva ori cu urechile și sufletul acolo.

Stilistic e cam tot pe acolo. byron cu divagări în art rock, prog, post-rock, funk rock, electro și ce-o mai fi, cu schimbări de tonus, cu zbucium și calm în același minut. Se încăpățânează să construiască piesele încet, meticulos. Nu-i material de TikTok, chiar deloc 😜. Din perspectiva asta nu cred că va aduna mult public tânăr care așteaptă refrenul la început și nu mai mult de două minute de piesă. Dar fiecare cu misiunea lui muzicală. Publicul byron cred că va gusta și va fi surprins de albumul ăsta.

Nu știu dacă va ieși un șlagăr însă. Au propus ei Cadou și Memento ca prime extrase pe single. Bune piese, din registre diferite. Una din zona electro și una alternative rock. Cadou, probabil și singura când Dan își iese din vocea clară și dă în madness ca pe vremuri. Poate o chestie de luat în seamă pe viitor. Cel puțin eu mai am nevoie de un pic de scandal din vocea lui. Urechea mea s-a oprit la prima audiție și la alte piese, dar ăsta-s doar eu.

Prea târziu, pentru că toți ne simțim mai mult sau mai puțin neînțeleși de către cei din jurul nostru și toți am vrea acel moment de arătat degetul înjurător cum zice fi’miu. Sanchi! Îmi place până la valuri pe sub piele finalul piesei construit meticulos dinspre liniște spre zbuciumatele distoarse. I-ar face și pe MUSE să ridice din sprâncene 😜.

Oricât ai vrea să fii mai mult… de ce-ai vrea? Ar putea fi un cântec de liniștire asumată, cu zâmbetul pe buze că ai ajuns unde trebuia deși n-ai știut niciodată unde vrei s-ajungi de fapt. Ești om. O romanță art-rock cu acordeon și pian strecurate pe ici colo cât să te trimită într-o cafenea mică la mal de mare.

Probabil că asta e frumusețea albumului unei trupe atât de mature. Are un spectru atât de larg emoțional încât poate prinde suflete aflate la poluri și locuri opuse în timp și stare. Nu pot decât să vă împing să-l ascultați și să vă găsiți singuri șlagărele.

P.S. Albumul pleacă odată cu trupa în turul țării. Check here. Go!