Epilog 2023

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă uit la curgerea timpului, îmi vine să-l bat în cuie. Și d-aia mai scriu de parc-am devenit cronicar al fenomenului muzical local. La început de an nou trag niște concluzii, le las aici și mă uit spre ce urmează. Scriitură pentru mai târziu și pentru cine-o avea nevoie.

2023 fu cu de toate și speciale și banale, cu un fel de echilbru din dezechilibre din ce în ce mai ample. A trecut pandemia de parcă nici n-a fost sau așa combate memoria noastră perioadele de grele încercări. Au venit în schimb războaiele cu rachetele și ororile lor. Creierul iar își face magia și le șterge cu radiera din emoțiile noastre, ele rămânând însă prezente prin toate locurile pe unde ni se toarnă informațiile. Dacă mai adăugăm și accesibilitatea facilă spre interneți, epoca scroll-ului, scurtarea timpului de atenție (attention span) cauzat de social media ne putem da cu părerea asupra impactului lor în cotidianul nostru, al tuturor. Eu mă pot referi la impactul pe care-l văd în piața muzicală locală și independentă-ish. Frica și nesiguranța percepute de subconștient au mutat interesul consumatorului spre facil și instant gratification. D-aia actele muzicale live tind să scadă ca interes în fața petrecerilor. Pare mult mai greu de digerat un concert la care ai de ascultat 15 piese cap-coadă ale aceleiași trupe decât să te treacă un DJ prin 50 de piese open format/macarene în același timp. Adăugați și umbra din ce în ce mai prezentă a AI-ului prin toate cotloanele începând de la campanii media, producție sau chiar creație și se conturează un tablou cu totul diferit de cel de acum 10 ani. Schimbarea ultra rapidă și permanenta nevoie de adaptare influențează actul artistic și percepția lui totodată.

Hai că par deprimant și deprimat când de fapt nu sunt deloc așa 🤪. Toate vremurile au avut provocările lor și uite că muzică încă se face. Și se ascultă.

S-au scos ceva albume dintre care unele de te zguduie din toate emoțiile. Da, încă se mai scot albume 💓. De ce? Poate din nevoia de a marca o etapă în viața trupei sau poate doar ca pretext pentru un concert mai mare. Oricum ar fi și în orice schemă, ele încă se întâmplă. Vă las câteva care pe mine m-au impresionat pe 2023.

Încep cu COMA și albumul lor Acordul Părinților. Este al cincilea album al uneia dintre cele mai iubite trupe din alternativul local. Anul ăsta cred că o pun de un sfert de secol. Acordul Părinților este un album altfel în discografia lor. Șase piese, cele mai multe dintre ele născute în vremurile ciudate ale pandemiei, au surprins subiecte profund introspective prin versuri. A pune la îndoială obiectivele tale de viață, relațiile, gândurile și credințele tale cele mai interioare este firul roșu al albumului. A fost cumva o surpriză pentru fani să nu primească un album cu growl voice și distoarse. Hefe, tipul cu sunete atmosferice și synthuri face magie. Au ales să se concentreze mai mult pe partea lor profundă. Și pe mine cu asta m-au câștigat. O piesă precum Iza 💓îți poate zdruncina cele mai puternice convingeri legate de viața ta de zi cu zi. Cam cum a făcut-o Everybody Hurts de la R.E.M în generația anilor 90. Fără îndoială, pentru mine este cel mai impresionant album din 2023.

Kadjavsi – Second Sun. Acesta este albumul de debut al visului unui tip și al pianului lui, ieșit din noul val de artiști români. Nichita Dembinski a înțeles destul de repede că trebuie să se asocieze cu alții pentru a veni cu o formulă durabilă. Un act de maturitate pentru cineva atât de tânăr. Muzica lor este un spațiu geometric la intersecția mai multor genuri precum jazz, rock alternativ, electronic, indie pop și ce-o mai fi. Foarte eclectic pentru un sânge oarecum proaspăt, dar cu suficientă cantitate de șlăgăreală înăuntru pentru a deveni hituri. Versurile în limba engleză ar putea fi o piatră greu de măcinat pentru a avea o mulțime de fani acasă, dar ar putea fi o modalitate de a veni în vizor pentru promotorii internaționali.

Dimitri’s Bats – Monobloc // Ascultă melodiile de pe acest EP. Dar și mai bine, simte piesele și vei dansa pe ele. Și-au început proiectul ca o trupă de rock alternativ, dar l-au mutat încet într-un indie-pop cu așezare de trupă rock. Deci probabil că INXS ar suna oarecum așa în 2023 😎. Versuri profunde și semnificative amestecate cu ritmuri de dans. Aceasta este o formulă aparte pentru vremurile noastre. Aud că au ajuns și p-afară anul trecut, în Polonia, Estonia și Ungaria, iar 2024 pare promițător pentru ei.

Dora Gaitanovici – Descântec // Nu te-ai aștepta la o asemenea muzică de la un compozitor așa tânăr. Câți copii mai ascultă muzică prog metal? Dar pentru Dora a fost o călătorie lungă până la acest stil. Prog metal este îmbunătățit cu o voce angelică, abilități instrumentale profi de la o gașcă de tineri erudiți ai muzicii. Peste tot plutește o fină influență extrasă din folclorul local. S-ar putea să găsiți această influență dacă ascultați albumul în întregime și acordați atenție detaliilor. Basmele par să fie izvorul de inspirație pentru piesele de pe acest album.

Eyedrops – Găsit. Rătăcit. Regăsit. Pierdut // Din titlu se poate simți spiritul acestui album. Este un peisaj sonor al călătoriei acestei trupe în ultimii doi ani. O adevărată trupă indie rock care are o istorie de peste 10 ani, acoperind momente de la opening act pentru MUSE până aproape de dispariție. Acest album marchează trecerea de la un rock alternativ blând, melodios pe care obișnuiau să-l cânte spre un nou sunet mai puternic, păstrând în schimb aceeași linie în versuri cu rebeliune, contemplație și optimism asumat. Îi spun punk romantic. Videoclipurile lor DIY sunt emblematice pentru ceea ce are de spus trupa.

Mai sunt o grămadă de albume despre care v-am mai scris de-a lungul anului, dar mă opresc aici. Mai răsfoiți și blogul 😜. Aaaa! Și aici găsiți contribuția mea la mersul universal al muzicii.

Am și mențiuni din valul nou al trupelor/artiștilor care au erupt cumva în 2023.

Delta Pe Obraz, o trupă moldavă cu o lirică degrabă aducătoare de fiori pe șira spinării. Live performance-ul lor s-a schimbat rapid aruncând muuult mai multă energie de pe scenă. Vezi-i aici la showcase-ul Bandbook.

Prima Dragoste, tot din Moldova, vine cu un fel de emoție nefiltrată, oarecum copilăroasă, dar cu un grad de profunzime pe care-l poți prinde doar dacă ești acolo cu ea/ei.

June Turns Black face din metalcore piese de dragoste în orice formă ar fi ea. Ciudat, nu? Pare că și pe live se descurcă bine.

Andrei Irimia, cu pianul lui dark și care ne exorcizează de contemporaneitatea acaparatoare. Nu-l ascultați în trafic!

D.E.N.I.S. iese din underground cam cum ieșeau personajele din Bad-ul lui Maicăl și începe să umple săli cu post-discoul punkizat pe care-l practică.

Syfo Dias, noroc cu Guerrilla că am dat de ei. Metal accesibilizat și accesorizat să poată fi auzit și de urechi neavenite.

Andra Andriucă, o sensibilitate atât de vulnerabilă și voit naivă că te dezarmează de la prima ascultate. N-ai cum!!!

Musspell, niște fete din Cluj cu un pas înaintea timpului muzical de la noi care au fost deja remarcate de promotori și trupe de afară ele fiind invitate să deschidă pentru Black Lilys în Cluj în mini turneul lor prin România powered by Alternative Culture.

Aaaand let’s get back to the tracks! Mi-ar fi greu să spun o singură piesă care m-a rupt pe 2023. Dar vreo câteva tot vă zic.

COMA Naufragii feat. Maru, se făcea că e o piesă despre Noi.

The Mono Jacks – Mai stai un pic, cea mai bună piesă, în opinia mea, de pe NORUL NOUĂ albumul lansat în 2023 de trupă. Când viața o ia razna, să nu îi stai în drum 😊.

Filip Cristinoiu X Shole – Incertitudini, proiectul să-i zicem solo al vocii Sport Sângeros III, vine cu niște viermi la ureche originali și cu niște colaborări mișto.

Kadjavsi – Sidelines, marfă de export, dar mai ales de import introspectiv asupra a ceea ce devenim, întâmplător, în relațiile noastre. Îngrozitor de bun!

Am și despre videoclipuri ceva de zis. Da, se mai fac și d-astea. Poate puțini mai priviți imaginile care vin la pachet cu piesele, dar ele completează de multe ori povestea și mesajul.

Mădălina Pavăl cu Fuga Iuga, primul extras, prima arătare a ceea ce va însemna albumul eponim cu probabil lansare în 2024. Ca un basm construite piesa și videoclipul. În paradigma fugi/stai se desfășoară viața. Un continuu joc de șah cu soarta în care te mai fură viața cu ale ei și te tot aduni la un loc mânat parcă de un vânt.

Eyedrops cu Ultima Comandă // Piesa asta v-aș fi listat-o și la best tracks, dar are un videoclip care merita subliniat. Are tehnică aparte de a sublinia vizual gesturi sau detalii pe care punkiștii le strecuraseră deja în versuri. S-au întrecut pe sine cu videoclipul ăsta și au ridicat ștacheta cam sus. Să vedem ce ne mai rezervă pe 2024.

Aeon Blank – Monștrii un DIY video care ar lua un premiu la Best Low Budget Video. Aici creativitatea naște Monștrii 😉.

Cristina Lupu – Satellite, un videoclip susținut doar de tranzițiile emoționale ale unui chip trecut prin focurile versurilor. Magie.

Pe partea de live performances remarc un mai mare interes pentru trupele care fac și altceva pe scenă, vin cu un plus de spectacol fie el coregrafic, vizual sau butaforic. Sex Pula Pistol sunt boși pe zonă. E deja un exemplu de bune practici încât chiar dacă înțelegi ce fac nu prea îi poți imita că te-ai duce-n derizoriu. Văd interes pentru zona de show total și la Dora Gaitanovici, Taking Back August, +SHE+, Doomnezeu. Ăsta e unul din lucrurile pe care le pot face trupele pentru a-și aduce public la scenă. Un alt lucru e unul mai greu, dar mai de durată. Crearea comunității în jurul trupei. Aici maeștrii sunt om la lună. Rămâne un exemplu de cum poți capitaliza momentul. Un album scos în 2022, unul bun trebuie remarcat, care a adus numeroase soldout-uri pe 2023 și un turneu național cu mai mult de 80 de concerte. Cred că pe submarine n-au cântat. Încă 😋. Dacă pe 2024 vin cu material nou se înscriu cu mari șanse la un main stage de big fest la oră de vârf unde numeri pe degetele de la o mână trupele din alternativ care se pot lăuda cu asta.

Concert venues, un mare cui pe care-l tot urmăresc și care întârzie să erupă la noi. În București remarc Echoes care s-a așezat ca spațiu deschis și bine curatoriat pe concerte de 80-100 de spectatori și Uzina Coffee care are deja o longevivă serie #Deconectat, dar care nu poate acomoda decât vreo 50 de oameni. În rest a mai apărut un Nook, dar să vedem dacă se va adresa și scenei de live performances altceva decât DJsets și un ditamai Laminorul care ar putea deveni o soluție, dar nu știu ce deschidere au. Prin țară trebuie remarcat aportul Timișoarei, capitala europeană pe 2023 care chiar și-a făcut treaba. Am trecut și io pe acolo și v-am dat gândurile mele aici.

Am lăsat-o mai moale cu festivalurile, dar am totuși două remarcate. DWMT La Conac, un festival relativ aproape de București într-un vechi conac ( Conacul Udriște Năsturel) din localitatea Herăști. A demarat ca un festival boutique, curatoriat de echipa Diud, where’s my tune cu accent pe muzică și experiența muzicală nu pe consumerism. Pare că în 2024 va mai crește un pic, sper organic și păstrând conceptul și principiile. A doua remarcă vine dinspre CODRU, un alt mare festival din Vestul țării care ar avea cu ce să rivalizeze cu Electric Castle dacă și-ar trage echipă cu experiență care să învețe din greșelile trecutului. V-am dat detalii aici.

Am și dezamăgiri pe 2023. A intrat la congelator Underdog Station, acel incubator și promotor al muzicii indie locale inclusiv cu latura vizuală. N-a murit, dar pentru că n-a prins și n-a devenit un place to be pentru trupele locale s-a stins de la sine. Poate le vin idei pe 2024. Tot la dezamăgiri intră și faptul că în continuare sunt prea puține radiouri care promovează muzica locală. M-am săturat să tot zic de Guerrilla. Bogdan Șerban, Gilda, Kirk de la Seven, Andrei de la Tananana! E loc s-o ardeți punk pe undele radio 🤘! Inclusiv pe Rock FM.

Și pe la scriitori e cu dus-întors. Unii au dispărut alții vin din urmă. Big shout out pentru Polifonicul lui Vlad Alui Gheorghe, Rock Monsters și Contemporary Establishment. Oamenii ăștia pun în cuvinte impresii și păreri despre ce trăim zilele astea când imaginea e la putere. Și e loc de mai mulți așa că vă aștept pe Criticeyez, pe voi, cei care vreți să vă spuneți părerile constructive despre muzica locală. Sunteți la un mesaj distanță pe criticeyez1@gmail.com 😀.

O altă remarcă aproape de sufletul meu e apariția unui nou grup de entuziaști care s-au cristalizat într-o agenție de booking&management aka Bandbook pentru trupele din zona asta. Sper să ajungă să facă diferența la best practices și promovare de trupe noi. Aaaa, și ar mai trebui ceva pe zona asta! Toți cei care activează aici ar fi indicat să stea la o masă și să meargă mai departe spre producători, media, venues cu un set de valori comune care să facă toată industria asta să mai urce o treaptă.

2024 ne va aduce probabil lucruri pe care încă nu ni le putem imagina și la care ne vom adapta cumva. AI-ul va câștiga tot mai mult teren, ne vom trezi cu el în urechi fără să vrem, deep fake-ul va deveni aproape de nedepistat, alegerile vor ține primul loc pe social media lăsând puțin loc de promovat piese noi, generația nouă se va face mai auzită cu preferințele și apucăturile ei, taxele și inflația vor biciui și mai tare prețul biletelor și veniturile artiștilor, spotify va tăia și el din veniturile și așa mici ale celor din zona asta, dar, cumva, muzica va trece peste și va avea locul ei în viața noastră. Se întâmplă asta de când băteam la tobe prin peșteri. Trebuie doar să ne găsim echilibrul. Hai că putem!