Cam asta-i tot ce vei primi

În anii turbați ai tehnologiei, conectării virtuale facile și mai ales superficiale unii se încăpățânează s-o mai ardă romantic și profund. Pandemii, războaie, AI, deep fake și unora le mai vine să scrie versuri ca-n liceu. Cam asta-i o parte din ce veți primi dacă dați play noului album al umbrelor.

Au deja două albume scoase (despre cel din 2019 am scris aici ) și credeam că nu mai există ca să aflu deodată, din neant, că pandemia și ce a urmat după nu i-a destrămat. Se pare că toată confuzia aia și coborârea oarecum forțată în profunzimile lor s-a lăsat cu urme muzicale pe care ni le dau acum și nouă. E o doză de curaj aici pentru că e vorba despre o punere pe tavă a unor trăiri și stări nu prea confortabile. Azi umbrele sunt aceleași: Mihai Alexandru Tacoi voce&chitară, Matei Pușcaru bass, Alex Zamfir chitară, Cristian Constantin la tobe.

Albumul îl simt confuz. Nimic nu e clar, totul e supus întrebărilor, totul arde. Dacă-l asculți cap coadă o să dai peste momentele de introspecție din perioada pandemiei în care bănuiesc că au fost puse bazele acestui album. Poate fără intenția de a fi un album per se, dar care s-a cerut singur să iasă. Opt piese în mai puțin de 30 de minute, piese ce par filele unui jurnal al confuziei. Și stilistic simt devieri ba spre nervii din punk, ba spre melodrama din folk, ba spre zbuciumul din post-rock. În rest regăsim alternativul destul de siropos care-i caracterizează, încă.

Vreau o schimbare – Începe abrupt albumul cu o declarație care ar părea soluția ieșirii din confuzie. Se vrea, se strigă într-un punk old school că se vrea o schimbare. Ar putea fi ușor imnul de campanie electorală al unei întregi generații care încă pare că nu și-a găsit curajul să strige. Cu un chorus subtil și un breakdown top pe la minutul doi piesa asta trebuie pusă la început de setlist de concert ca să bage sala direct la 220V.

Până la sfârșit – Iar arde. Hmmm… un laitmotiv arsul ăsta prin tot albumul. Schimbarea cerută spre lume în piesa anterioară devine o ceartă tu cu tine, cu schimbarea cu care îți ești ție dator ca să poți evolua. Și aici o :umbra mai arțăgoasă sonor decât o știam.

Tu doar mă faci să sper – Ploaie de metafore care subliniază o stare de așteptare încordată, gata să erupă în orice clipă. Totul poate s-o ia în orice direcție, se stă într-un echilibru instabil. Și piesa se armează acord cu acord. N-are Mihai growlul la el, dar cred că puteau să ducă piesa asta până la un paroxism haotic, orgasmatic. Poate fi piesă de ultimul mesaj sau de renaștere în același timp. Piesa lui umbringer 🙂.

De când plouă – Plouă, dar totuși arde. Confuzia e cu o tușă de furie, vreau să te uit, dar nu vreau să te văd plângând. Voi înțelegeți ceva!? Nici io, dar parcă știu starea. Și cu un synth pe fundal care-mi place mult deși nu e ceva specific lor.

Vreau aripi mai ușoare – O piesă despre copilul din tine adesea uitat. O piesă despre cât de greu e să mai faci asta. Un dans al umbrei copilului tău pierdută printre oameni din jurul tău. O piesă de Vreau!!! și dat din picioare. Cu post-rock ca să dea boost la dramă.

Stai cu mine-n gând – Scurt pe doi că doar două minute are bijuteria asta. Probabil preferata mea de pe album și oarecum atipică, cel puțin sonor. Eminescu reloaded pe un electro simplu. Timp, ascultare, răbdare și un Stai cu mine-n gând bolnăvicios după toate standardele moderne…

De ce nu se termină – Pe un vibe a la James (trupa) apare piesa imn pentru cei ce se tot învârt în cercul deciziilor lor. Normal că nu se termină că d-aia e cerc 😜. Ai nevoie de o nouă perspectivă, una proaspătă. Poate ieși dintre patru pereți și mergi la concertul :umbra din 19 noiembrie din Expirat sau alege tu unul din turneul ce urmează. Niciodată nu-i târziu.

Nu pot dormi – Începe ușor pe folkuleț, crește ca umbra la apus și se termină într-o nebunie sonoră. Dialogul tău cu umbra ta te ține treaz. Oare câți dintre noi am fost acolo sau chiar mai suntem? Depresie, anxietate, incertitudine, confuzie. Și cum ieși din asta? Du-te la prima piesă, dă play, fă o schimbare și ia-o de la capăt.

Mulțumesc umbrelor pentru confuzia livrată sonor în acest album. E bine să mai vezi lucrurile și din altă perspectivă, să vezi că mai sunt și alții confuzi de zilele pe care le trăim și că totuși putem merge frumos înainte. Câți curajoși confuzi s-or aduna pe la concertele lor asta rămâne de văzut.