Când scoți un album și are succes, în multe cazuri s-a dovedit -din păcate prea multe- un incident creativ fericit. Să-ți iasă așa și al doilea asta e o mare provocare peste care mulți nu mai trec.
Noi, restul – primul album Umbra– mi-a placut atât de mult încât îl am și acum în torpedoul mașinii și-mi mai însoțește drumurile lungi. Când am primitde la ei noul EP – Incredibilul accident de-a fi cuminte – recunosc că am avut emoții. Dacă-i slab, dacă mai cade o trupă de pe piedestalul din capul meu? Am avut noroc se pare 😅.
EP-ul are 6 piese dintre care 3 au fost deja lăsate să scape în online și le-ați regăsit prin sacoșele cu prospături 😉. Mai are pe deasupra și o linie sonoră nouă, dar fluent, organic legată de ideea lor de a face muzică. N-au renunțat la alternativul melodic, dar au mai adăugat ceva distors. N-au renunțat nici la vresurile sensibile, la metafore, la limba română. Cumva tupeul lor de rebeli romantici e surprins sarsasctic în titlul EP-ului.
L-au creat, compus, înregistrat în noua formulă de 3 cu Mihai, Cristi și Matei ( ha! am și io rimă). Au adus cu ocazia asta sonorități mai actuale relativ de ce se ascultă acum, dar păstrând nerușinarea de-a fi niște romantici autentici, chestie care nu mai e chiar un market trend.
Am ascultat EP-ul de câteva ori pe repeat. Se poate dansa la mare pe plajă, la chef într-o cabană de munte sau se poate savura savura cu prietenii la o discuție filozofică. Pentru mine însă este un un album de fugă, un album bipolar ca stări și stiluri, uneori chiar cu schimbări în aceeași piesă.
Spre exemplu prima piesă, Azi nici timpul n-are timp, un cântec de fugă, despre goana realității pe care o trăim, a implacabilului timp pe care-l pierdem ireversibil. Piesă indie spre post -grunge cu sonorități mai dure decât stilul Umbra, dar le iese bine și-și atinge scopul de a ne introduce în tabloul general al EP-ului. Atenție, urmează chestii serioase, pare să le fie mesajul.
Și începe dansul bipolar. Căzuți din Lună are cu totul alt tonus și stil, mai apropiat de Umbra din primul album. Au invitat-o pe Ana Coman la duet vocal cu Mihai și astfel mesajul piesei e transmis mult mai ușor. Da, cerea cântecul ăsta un duo cu un el și o ea. Tot un cântec de fugă e și ăsta, dar de data asta este o evadare în doi. Un indie folk recomandat celor cu fluturi în stomac și dor de ducă 😉.
Fuga se oprește pentru o piesă. Ce bine-i aici. Își face apariția post-rock-ul la suportul sonor. Fluturii s-au așezat și au lăsat ceva frumos în urmă 🙂. Au lăsat și întrbări în schimb, iar finalul zbuciumat e un heads up pentru pentru ce urmează.
Aici se termină și piesele pe care le-au dat până acum spre ascultare. Pe Doar în mintea mea bipolarismul revine, în forță, sonor. Un dark rock’n’roll á la The Doors. S-au dus fluturii, s-a dus căldura, bine ai venit scepticism. Interesantă schimbare de voce la Mihai, sunt curios dac-o prinde la fel de bine în live. Distorsul e din plin cu rol de suport la vertijul emoțional.
Zbang o concluzie la acest ping-pong de stări! Tot ce-i val într-o zi pleacă. Sec și cu certitudinea implacabilă a trecerii timpului. Vortexul de emoții și gânduri pare resemnat. Este și cea mai brit-alternative piesă din EP.
Unde mi-au spus că e lumina, cântec de lebădă post-rock ( fără nicio legătură cu noul label din care face parte Matei – Swanboy Music 😇), un fel de post-scriptum al EP-ului. Dacă Eminescu ar fi scris versuri pentru cântece din undergroundul din zilele noastre așa cred că ar fi sunat. Un fel de vă pup, îmi iau un an sabatic. Ne auzim la albumul următor 😉
Pe filiera pe care vine acum acest EP, locul lăsat liber de Travka, poate pe alocuri de Kumm, pauza luată de Eyedrops, poate fi umplută în urechile romanticilor cu distors de Umbra. Dacă v-am făcut curioși au lansarea pe 4 noiembrie în Expirat.
criticeyez.com 