Sacoșa cu prospături #288

De sub troiene, dintre valurile de zăpezi sau din fața focului arzând în vatră vă scriu la sacoșă că acum am găsit răgaz s-o fac. Bine, mă ajută și melancolia ce-am adunat-o din cânticele. Și mi-am pus și ochelari că nu mai bungheam bine slovele la ceas de noapte. Îmi adaptez încet stilul împănându-l cu urme de grai strămoșesc, suveran și neaoș 😜. Să fiu pregătit în caz de. Cât mai e acces la aplicațiile diavolești mai e și playlistul meu pe Spotify acolo cu tot ce-am agonisit prin sacoșe. Să purcedem a scrie deci …

Robin And The Backstabbers – Ritualul primăverii // Introspecția continuă. Visul unei nopți de iarnă. Pasărea Colibri reloaded cu versuri ceva mai enigmatice și o linie melodică indecisă de parcă ar fi cântată pe granița dintre Rai și Iad. Piesă compusă vara, cu nume primăvăratic și clip de iarnă și care pare un intro a ceea ce ar putea fi partea a patra – sic! – a trilogiei Bacovia Overdrive. Un proiect muzical unic ca amprentă pe rockul alternativ și inventiv local, un proiect pe care-l știu de la primele concerte din 2011. Curios de ce mai poate aduce nou în peisaj. Pe 28 februarie își duc muzica la Sala Palatului.

Alexu and The Voices Inside – Vine în valuri // A treia piesă din noul sound al vocilor interioare și exterioare din jurul lui Alexu de la Brașov. Dacă la primele două piese a fost mai dur sonor acum e un punkish dansant cu mesaj care e cumva aliniat cu unul din discursurile mele pseudofilosofice acela că fericirea nu e o stare continuă ci se atinge în puncte pe ici, pe colo și ea începe doar atunci când ne pierdem orice formă de control. Cum și-au pierdut-o probabil și ei de la atâtea beri plimbate prin videoclip 😄.

Andra Andriucă – Am fluturi prinși în labirint // Băi fata asta e rock! În felul ei își strigă mesajele mai tare decât un growl sănătos al unui vocalist din core. Că nu contează nivelul de sunet ci intensitatea strigătului. Auzi! Fluturi prinși în labirint. Păi numai metafora asta îți dă nivelul zbaterii. Și mai e și clipul. Accent pe ochi ca vizor spre suflet și pe mâini ca vectori ai trăirii. Sper că n-a răcit nimeni pe altarul artei în timpul filmărilor. Big up pentru îmbinarea dintre mesaj și clip. E și ea în turneu prin țară. Vezi aici.

Dimitri’s Bats – Gold // Hai măi liliecilor că mă afundați în melancolie cu piesa asta. Cercul gândurilor e introspectat și învârtit ca o ruletă rusească. Asta pe un sound de post-’90s disco. Nu e deprimant, ci asumat totuși. Hai să vă văd cum o trăiți prin concerte că urmează. Primul în Control pe 27 martie.

MUMA – LASĂ/MĂ/LASĂ // Aici doina art-rock vă adâncește pe grai ardelenesc în trauma națiunii exprimată la nivel individual. Adică ce vreau să zic e că piesa e foarte mișto compusă și produsă de-mi vine să-mi iau câmpii. Văicăreala experimental-mioritică prinde veleități de Nirvana la MTV Unplugged. E “decât” a doua piesă MUMA deci nu prea curând live shows. Dar și dacă va fi să fie vreodat…

We Singing Colors – Sunset // Cântec nou de la culorile cântătoare, cântec de călătorie. Chiar dacă sună a clișeu mă văd ascultându-l la drum lung cu apusul într-o parte. Intrigante ca de obicei versurile lor. Despre videoclip eu înțeleg așa: Roxana și Andrei cântau piesa asta la Echoes (ăsta e un bar mișto din București) dimpreună cu Apusul, că eu asta cred că e personajul al treilea. Ei, lui nu prea i-a plăcut cum au cântat așa că i-a răpit și i-a dus în codru să scape de ei. Sper că s-au întors de acolo și că nu i-a prins gripa 😜