Avioane de hârtie

Am fost la varianta simfonică a muzicii Robin and The Backstabbers. La săvârșitul iernii au marcat Ritualul Primăverii cu o reprezentație simfonică a parte din portofoliul lor sonor. Sala Palatului, pentru prima oară la ei, aproape plină alături de ALTorchestra din vreo 30 de instrumentiști conduși de maestrul Tiberiu Soare. Am urcat oarecum sceptic în înaltul sălii, dar am coborât de acolo cam fascinat. Să vă povestesc…

O scenă care părea să ne aducă aminte de un sat retras din Transilvania, Capu Corbului, cu o casă mică, o curte-scenă cu fântână, unde a început povestea lor acum 15 ani. Da!! Și ei împlinesc 15 ani. Oh, tempora! Deasupra lor și a noastră plutea un cuplu de îndrăgostiți agățați de bolta Sălii Palatului practic veghind asupra backstabberilor de-a lungul concertului.

Public de toate felurile. De la liceenii din 2012 din Siver Church de la lansarea Bacovia Overdrive vol. I – care copii sunt acum middle management prin multinaționale sau ei înșiși la rândul lor creatori de content cultural – și până la liceenii de azi atrași via TikTok & Natasha de universul lor muzical. Hai și câțiva purii pe care i-au prins în plase de-a lungul celor 15 ani de muzică în cântece și versuri “ai n-ai mingea dai o metaforă” 😉.

Scena plină, pe spate ALTorchestra condusă de maestrul Tiberiu Soare ( n.b. orchestră care nu-i la prima aventură de imixtiune sonoră în rockul alternativ autohton), iar printre ei backstabberii răsfirați pe ici, pe colo. Florentin Vasile (chitară), Eugen Nuțescu (chitară clape), Vladimir Proca (baterie), Radu Moldovan (baterie). Mai puțin Andrei Fântână care s-a preumblat fantomatic în lungul și latul scenei. Central, cu puști, topoare și lopeți the one and only, Robin.

S-a deschis cu nou lansata piesă Ritualul Primăverii, o piesă care parcă a fost gândită din start în cheie simfonică. Nu știu dacă e un preview spre noul album sau nu. Vom vedea. V-am zis de ea aici.

Apoi a început plimbarea prin trilogie cu piese mai mult sau mai puțin cunoscute, mai mult sau mai puțin cântate. Dacă Sat după sat, Arte și meserii, Scafandru, Iguana, Bacovia Overdrive sau Cosmonaut au fost mai ușor de recunoscut, la Pasta de dinți sau Broken high heels mi-a fost mie mai greu. Oricum toate răstălmăcite fooooarte mișto. Cu accente burlesque sau dark, vioaie sau romantice, mai old school sau mai contemporane piesele au primit o nouă haină. Așa, ca de primăvară. Poate asta a fost chiar ideea, de primenire sonoră a urechilor noastre odată cu noul anotimp.

Pe mine m-a băgat în transă Oțelu Măcelaru asta și pentru că poate a devenit în timp preferata mea de la ei. Pe alții cred că i-a impresionat maxim Natasha cu surprinzătoarea interpretare a Dorei Gaitanovici. Pe toți însă cred că ne-a spart finalul cu Archanghel’sk cântat minimal, cu Robin, backstabberii și tot alaiul simfonic părăsind scena prin public …

… spre foaier în timp ce din loje porneau ca niște promisiuni de joacă și continuare avioane de hârtie.

În foaier s-a mai cântat umpic ☺️. Mișto cadou, mișto mărțișor.

P.S. Dacă mai prindeți astfel de reinterpretări din partea trupelor noastre nu le mai ratați!! Sunt experiențe irepetabile.