1000 de DA şi câțiva de NU

Vineri seara, 3 Noiembrie, Fratelli. Nu prea sunt eu entuziasmat de locul ăsta deși are una dintre cele mai bune sonorizări din București. Probabil asta a contat mult în dorința lui Doru Trăscău de a fi perfectă lansarea albumului “Uşor distorsionat“.

NU-urile întâi că-s mai puține. Totul a început prea târziu adică dupa ora 22:00 când a intrat prima din cele 3 trupe, iar The Mono Jacks abia după miezul nopții. Greu pentru un public aflat nu la prima tinerețe pentru că media de vârstă din sală era 30+.

Barul e infernal. Ți se taie din chef când vezi că se cam termină ce ai în pahar și tre’ sa te duci iar la refill. Publicul a fost eterogen și asta în sens negativ. Pe lângă cei care au venit pentru muzică, din fericire majoritatea, era și public “de-al casei” un pic deranjat că apele nu erau pe placul lor așa că au cam ignorant ce se întâmpla pe scenă. Adică prea multe sacouri și prea mult sclipici ;).

Să trec la DA-uri.

Invitații. Domino din Sibiu au deschis seara cu “hardcorele” lor ardelenesc. Termenul nu e ales întâmplător. Pe alocuri teduce spre Zdob și zdub, dar țambalul și chitara bass magică reușește să-ți dea senzatia de original. Le-am cumpărat albumul. Aprofundez și revin.

Apoi Grimus. Mi s-a părut alegerea perfectă pentru a pregăti apele The Monojacks. Bogdan Mezofi a făcut tot ce trebuia. A cântat pe scenă, în fața ei, în mulțime, pe bar. Cor de voci pe “ Privește-mă” și “In your eyes”. Totul pregătit, doar că unii au început să cam plece din cauza oboselii.

Și a venit The Mono Jacks.”Acum începe totul” a fost prima piesă din show-ul lor fiind și prima piesă de pe album. Un show generos, adică lung pentru ora târzie, dar susținut profesionist cap-coađă. Piese vechi, dar si multe de pe albumul nou lansat.

În fața scenei 80°% parte femeiască. Oare de ce 😉 ?! Publicul cântă singur refrenele la “Maria”, “Tablou” și “Un sfert de secundă”. Ciudat visualul de pe “Stai ” cu imagini din clipul lui Woodkid “Run boy run”. “Infinit” mi-a plăcut la prima ascultare. Cred că o să mai aud de ea ;).

Normal că au avut bis. Iar piesa care a terminat seara a fost “1000 de DA”. Eu nu am văzut niciodată o piesă cântată așa de public la o săptamână de la lansare! Cred că piesa asta atinge multe răni în mulți din noi. Am surprins și ceva lacrimi în public.

Și a intrat Călin la afterparty să ne continue seara faină.

Cam atât. Revin cu un review despre album care acum îmi cântă pe fundal 😉