NoruNegru și albumul contra

NoruNegru a scos un album pe care-l așteptam, unul despre care aveam o premoniție că-mi va plăcea. Ei, nu! Nu-i chiar premoniție pentru că anu’ asta i-am prins prin live-uri și am deja o chimie cu ei. Și stiu și de ce, versurile. Versuri în limba română, că am eu păsărica asta. Băi, sunt bune! Interesante, un amestec de cuvinte și imagini, neașteptate, acordate cu realitatea urbană din jurul nostru.

CONTRAINFINIT, un titlu ce sună a revoltă, a manifest, a protest împotriva implacabilului. “Nu mai vreau să mă întorc” este ultimul vers de pe album și acolo vă găsiți explicațiile.

Albumul are piesele aproape încadrate de aceeași linie melodică cea de pe piesele “Contrainfinit” și “17”.  De aici și ideea de infinit, continuitate, repetitivitate, dar …

Mie “Contrainfinit” îmi aduce aminte de Alannah Miles cu “Sonny say you will“, dar îmi place mult ce iese din versuri, “Și dacă toți voiau mai simplu, noi cum să vrem așa!”. “17” e piesa instrumentală, pe aceeași linie, pe care apare și un saxofon misterios ;).

“Vino să vezi” e o rockăreală pură, cu adrenalină, mesaj și versuri rebele, “Generația mea stă’n țara altcuiva”. Muzică de “nu dorm” :).

“1000”, da, e și aici o piesă “1000”, iar 1000 apare ca un laitmotiv prin mai multe piese de pe album. 1000 de nopti. Scurtă, experimentală și un pic tristă. O fi despre incertitudinile din orizontul noii generații?

“IPHONESTARBUCKSOCB”  e preferata mea de pe album, singura cu videoclip. Titlul mă duce spre un manifest  împotriva tăvălugului uniformizării moderne. Iphone, Starbucks, OCB. Un pic a la Kings of Leon ritmul, dar din versuri iese ceva ce nu-i tocmai mainstream.  “Ei toți te-au mințit că la final zâmbeai. Tu credeai” pare un strigăt spre generația lor, de a ieși din bula tech-consumeristă și a căsca ochii mari spre realitate, ochii lor.

“Unde stai”, o piesă de inimă frântă, de beție perpetuă. Toți am pus întrebarea asta și ne-am luat-o peste bot, nu?! Apare și o trompetă p’acolo ca să amplifice senzația melancolică.

“Atunci/Acum” un folk rock pe care apare chitara solo a lu’ Dan Minel Stoica inserată discret și bântuitor . Iar inimă grea.

Văd o carieră pentru piesa “Mireasa”. Zic io că niște roackeri o să-și cam ceară fetele de mirese pe ea. Super inspirate versurile, iar ritmul e fix potrivit după 7 beri când orice bărbat, se știe, devine romantic și făr’ de cap ;). Noroc că vin piesele de trezire, “Niciun rost” și “Copiii” după :). Iar simt o melancolie ofticată în versurile din “Copiii”, pare că-i un mesaj al copiilor Revoluției care nici acum nu înțeleg ce plm a fost atunci.

…aici închid “dar”-ul de la început. Piesa “Fără bani” pare lăsată special în afara buclei infinite. Bass agresiv, împușcat de trandafiri în cap și dor de zbor că n-ai chef să te-ntorci.

Ăsta-i album numa’ bun să te întrebi ce vrei să faci în 2018. Ascultă-l și iesi din buclă!