NoruNegru și amar

Se arătau 36°C pe arena din dealul Expiratului la ora meciului/concertului de debut în stagiunea III pentru trupa FG* NoruNegru. Galeria își făcuse deja apariția, fulare în culorile tradiționale peste tot și așteptarea febrilă dinaintea semnului de Play. Și, iată, că intră băieții noștri antrenați de Swanboy Music într-o configurație 1-1-2. Dan Minel Stoica vârf împins spre microfon dreapta, Matei Pușcaru mijlocaș de bandă și bass pe stânga și Teodor Ciobanu fundaș coordonator de joc și ritm la tobe. În public mai era și preparatorul fizic de la sunet, cel care a făcut ca de data asta să fiu mulțumit de cum s-a auzit 😜. Până la începerea meciului fanii s-au delectat cu povestiri din alte stagiuni și cu peripețiile din deplasări (ăsta de la Nilu Crocodilu și ăsta despre albumul Contrainfinit de acum 3 ani juma).

• 

• 

Echipa a început în forță în uralele galeriei cu schema de pe Mireasa, probabil cea mai swag piesă pentru dansu mirilor, aviz amatorilor că tot e sezon 😜. Apoi au băgat pe contraatac piese de pe Contrainfinit ca să dea drumul la cântecele din galerie care nu s-au lăsat așteptate. Momentele dintre faze/piese erau prilej pentru șeful de galerie Stere să dea sfaturi utile din peluză.

Spre mijlocul meciului echipa a prezentat fanilor noile scheme de joc repetate în cantonamentul din 2020 și cunoscute sub numele de Cireșe amare ca viața. Și cred că le-au dat aproape pe toate. În mod deliberat am ales să nu ascult nimic din album înainte în afară de Cireșe care a trebuit neapărat pusă la Sacoșa cu prospături. Fac asta des tocmai ca să mă las surprins de forța pieselor în versiunea live. Ce-mi atrage atenția după o primă astfel de experiență e de obicei și ce-mi va rămâne în cap. După cum probabil știți deja ei și-au cucerit publicul cu glezne fine și driblingurile din versuri. Metafore moderne, urbane, de mare angajament pentru condiția fizică a neuronilor ascultătorilor. Pe ici pe colo și angajate socio-politic, Nu puteam scăpa și Cireșe mi-au sărit în urche pe zona asta. Singurătatea e romanța rock de pe album. Pe tine te vreau are forța și seva venită din jocul înaintașilor din generația de aur alternativ din anii ’90, greii alt-rockului americănesc. Petrecerea e cântecul pentru băieții din galerie să iasă pogo pe el și invitații la dans cu jandarmii. Reacția epidermică a fost la mine pe N-ai cum, deci n-am cum să n-o remarc like my favourite de pe album.

Forcingul de final a fost Unde stai cu valuri în tribune și lumea cântând la unison. Am avut și prelungiri cu emoții Prea mult, Cireșe și, bineînțeles Nicicând destul care pentru prima oară mi s-a părut asemănător cu un celebru cântec al unei galerii alb-roșii dragi mie.

După meci băieții au dedicat victoria fanilor, au mulțumit pentru sprijinul lor financiar care-i transformă în niște asistați social cu ștaif. Vedeta Dan Minel Stoica a concluzionat povestea celor trei cocalari bețivi și a îndemnat publicul să mai vină pe la meciurile lor și să le cumpere tricourile și albumul proaspăt lansat ca să poată merge în continuare la băut și antrenamente.

Cronica a fost făcută la fața locului, în condiții improprii și multă bere 😂, dar jocul băieților m-a entuziasmat. Aș fi vrut să intru prin alunecare, dar N-am cum.

Nicicând destul, lads!!

* FG stands for Fantastic Guys 😉