Ana se joacă…

… încă 😉.

La mare concurență cu Sf. Valentin, lansarea de album Moon Museum, lansarea de album We Singing Colors și prima conferință de presă a LCK 😜, s-a desfășurat discret și revenirea Anei Coman după 3 ani în fața publicului. Care voiai să-ți impresionezi iubita cu o seară plină de sensibilitate și n-ai fost aseară în Londophone ai ratat.

Ce fain e să vezi un artist care își transformă emoțiile-frică în emoții-aripi! S-a simțit din plin emoția revenirii. Îi tremura vocea discret, încurca ordinea pieselor îndelung aranjată dealtfel, se ascundea dupa zâmbete. Dar tocmai asta a făcut și mai calde momentele. Am avut impresia că sunt în extensia unei camere de cămin unde o chitară și o voce cântă de dor, de dragoste, de fun, de supărare. Nici nu eram foarte mulți ce-i drept, cred că vreo 30-40 de spectatori printre care și colegi de-ai ei de la Radio Guerrilla cu o nota aparte pentru Gilda care a făcut poze, a filmat și a fost alături de ea cum știe ea mai bine 😊.

Ana are o voce cu potențial care ar merita mai multa scenă. A abordat multe genuri, dar a făcut-o într-o manieră proprie. De exemplu “Toxic” de la Britney Spears a fost foarte lentă, caldă, misterioasă, chiar mi-a plăcut deși piesa originală nu-mi place deloc. Lana del Rey, Damien Rice, Vance Joy, Kodaline, Katy Perry, Kyla LaGrange și ce-o mai fi fost plus Byron, “Aello” de la Unflicted și “Cântă-mi povestea” de la COMA unde ne-a făcut pe toți să cântăm 😊. Surpriza a venit însă de la piesele proprii, cinci la număr, chiar bune. N-au incă titlu, iar una a fost compusă cu câteva zile înainte, probabil sub efectul benefic al emoțiilor. Am reținut una în engleză “A different you” și una în română, preferata Gildei, “Nimeni nu-i ca tine“. Titlurile sunt date de mine deci sunt supuse schimbării.

A avut și bis, normal, și singur vor mai fi și alte evenimente. N-are cum altfel!