Asta e din zona oameni alternativi, oameni care aleg alte căi de a-și manifesta pasiunea.
Tudor Baciu e cinefil și ciupercofil. Adică e pe ciuperci și pe filme :). Ca să îmbine cele două pasiuni și-a luat pânza pentru ecranul alb, proiectorul și vanul și a luat România la pas, mă rog, la roată, și împrăștie filmul prin cele mai neumblate cotloane.
L-am cunoscut acum 3 ani la Pelicam IFF, în Tulcea, când împreună cu el am făcut primele proiecții din campingul de pe malul lacului… Ciuperca ;P. M-a cucerit din prima pasiunea lui pentru film și oameni. Intra usor în dialog cu oricine, primar sau puradeii zgomotoși veniti la desen animate. Căra scaune, se cățăra pe stâlpi pentru a aranja lumina și, în același timp, îți putea ține prelegeri despre istoria cinematografiei.
Cât ține vremea cu el, de prin martie până prin octombrie se plimbă cu Cinemobilul și proiecteaza filme prin comunitățile defavorizate, uitate de lume. E carismatic si reușeste să adune fonduri pentru demersul lui, da’ nici nu cere mult. Îi place drumul, călătoria, îi place să cunoască oameni noi, diferiți. Dar cea mai mare bucurie a lui e când surprinde reacțiile oamenilor în fața ecranului cu filme. Pentru unii poate e singurul film în anul acela sau poate primul și atât. S-ar putea să mă înșel totuși. Se bucură mult și când descoperă o colonie de zbârciogi 🙂
Deci cred că putea să fie lejer vreun talentat fiu de oraș cu preocupări moderne, da’ mă bucur că l-am găsit așa. Pânza sus, Tudore!
criticeyez.com 