Curiozitatea m-a împins sa merg la lansarea scurt-metrajului lui Pandutzu din Control, știți, tipu’ cu steagu #Find me și mereu cu camera de filmat după el. Seară ploioasă de toamnă, dar destulă lume. Nu l-am lăsat singur la debutul cinematografic ;). La 20:00 zice că dă play. Îl întreb dacă e despre el filmulețul. Ezită să-mi răspundă la început apoi îmi spune: ” Nu. Filmul ăsta nu e despre mine. O să vezi :)!” Nu m-a mințit, deși…
Nu fac spolier. Uitați-vă și simțiti voi. Pe mine m-au încercat lacrimile și am dat un telefon. Nu pot aprecia tehnica pentru că nu-s specialist, dar pot aprecia emoția și asta e încă prezenta chiar si după a 23 oară. O metaforă tristă, cu o coloana sonoră scormonitoare și cu un mesaj cât să acopere toata nepăsarea noastră. Chapeau, Pandutzule!
criticeyez.com 