Metal mioritic

       De la Phoenix încoace o latură a rock-ului autohton s-a tot împletit cu seva noastră mitologică, cu folclorul. Bucovina, Bucium, RIT, E-an-na, An Theos, Ad-hoc, sunt doar cele pe care le-am urmărit eu în ultimul timp. Nu le pot asculta oricând, dar când îmi vine cheful este genul de experiență de suflet. Așa a fost și în Expirat cu BUCIUM la lansarea clipului piesei Zorile.

       Seara a început cu Ohhimark, o trupă româno-franceză de progresive metal. Știam despre ei, dar rara avis, nu-i prinsesem niciodată. J’ai été impressionné, bă băeți :)! Bass cum trebuie, energie, chitară solo și mini-technicus la synth-uri și alte efecte tare dibaci. N-aș zice că erau fix din filmul Bucium, dar au avut partea lor de șou și public. Ia uite aici. Plăcut, notat!

       În pauză am avut ce face pentru că Bucium are grijă de merch așa că am cotrobăit printre tricouri și CD-uri. Apropos de asta, lay-out-ul și realizarea albumului Miorița, cel mai nou album al lor, este exquisite. Bravos! Culori, text, prezentare, o mică operă de artă. Am dat cu drag banii pe el.

       Apoi clipul la Zorile. O baladă metal cu iz puternic mioritic, plină de simboluri mistice, dacice, creștine pe care doar un român le poate prinde. O călătorie ciclică pe sonorități rock și vioară. La fel cu concertul care a urmat. De fapt trupa nu e doar de metal. Uneori e post-rock cu vioară în loc de chitară solo, alteori e folk-rock, dar în marea majoritate a compozițiilor se situează în zona metal rock. Au cântat piese de pe toate albumele. Zalmoxe, Greuceanu, Sorbul apelor, Rai, Maria Doamna și altele. Toate însoțite de visual, asta făcând parte din specificul trupei. Ei acordă un mare rol părții vizuale în experiența numită Bucium fie că e vorba de concert, tricou sau layout de album.

       De auzit s-a auzit decent deși vioara a dispărut pe vreo două piese, iar în fața scenei era cam mult zgomot. Mai în spate aveai șansa să asculți piesa și versurile cam ca în studio. Acolo m-a prins și piesa mea preferată de la ei în perioada asta, Drumul Robilor, o piesă care-și va avea locul pe următorul lor album, Zimbrul Alb. În ea simt că mai e cu ei pe scenă Adrian Rugină, fostul lor toboșar care acum ține ritmul pe undeva prin ceruri.

De fapt chiar de la intrarea în expirat vedeai afișul cu Toți pentru Unu. Și muzica lor pentru toți…

                                               Fără niciun cuvânt nu ieșim din rând
Înrobiți de milenii.
Pe tărâm neumblat ispășim păcat.
Stăpâni ne sunt viclenii.

                                               Amară povară…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s