Am văzut-o și auzit-o pentru prima oară live pe Marú jos în Grădina Eden. A fost unul din primele live-uri ale ei din București și, pentru că mă cucerise deja cu piesele din online, am zis să merg să aud minunea în persoană. N-a fost o minune. A fost o terapie prin oglindire. Marú nu cântă, Marú se vindecă pe ea de fiecare dată când are chitara în mână. Și odată cu ea vindecă și publicul.
Închide ochii de multe ori de parcă îi este teamă încă să lase afară ce este pe dinăuntru, dar dacă o asculți cu sufletul și te conectezi la mesajul ei atunci vindecarea se mută și la tine, în public. D’aia și diferența între Marú din timpul cântecului care face cam ce vrea cu publicul și cea dintre piese, delicată ca o frezie ;). Mda, eu asta am văzut. Un artist pentru care sensibilitatea este și dar și fragilitate, iar muzica este panaceu.Am prins doar partea a doua a concertului din păcate, dar mă bucur că am putut și atât. Uite cam cum a fost aici. Și, ca la orice proces terapeutic, o să mă reîntorc . Adică pe 20 martie în Expirat alături de COMA ;).