Zbang! Am lăsat să treacă emoția cu votu’ cu astea ca să vă pot zice câte ceva despre cel mai mișto concert byron ever!
Într-o seară de 9 byron ne-a dat NOUĂ. Nu mă încadrez la categoria fani byron. Știu valoarea lor, doar că nu rezonez în mod special cu ei. Până mi-au dat albumul ăsta, album care m-a atins pe ici pe colo prin părțile esențiale. V-am scris despre asta (vezi aici). Deși ar fi trebuit să fie o seară în care să mă odihnesc pentru a doua zi ;), ceva îmi zicea să merg la Arene la lansarea albumului. Intuiam că mai era ceva despre el ce nu știam. Și a fost!
Cortul acoperit și supra-încălzit – aveam tricoul ud la final – s-a umplut de fani. Da, publicul a fost cum bănuiam eu, 30+, ieșitori la concerte ocazie și foarte cunoscători de versuri ;). M-am fâțâit ceva, cum îmi e felul, și mi-am verificat teoria că albumul ăsta nu va aduce fani din generația foarte tânără, dar îi va lega și mai strâns pe cei vechi. Deschiderea a fost asigurată de Lucia & band și The Mono Jacks care ne-au dat vestea minunată că urmează ei, cu album nou, în februarie 2020. Semne bune anu’ are ;)!
Un aspect care trebuie neapărat să-l remarc este prezența în colțul din dreapta al scenei al Laviniei Chițu și al colegilor ei care iau muzica și o duc în lumea unde-i mereu liniște. Uau! Și cum o fac! Vă recomand să o/îi priviți o dată, eventual cu mâinile la urechi. Un gest normal care începe să devină normalitate. Și da, am văzut oameni din comunitatea surdo-muților care s-au bucurat de concert. Succes!
Pe lângă muzică am avut parte de un visual de excepție. Bine ales, sincronizat cu versurile, cu coaie!! Fiind un album manifest, implicat, a atins mai toate temele curente și recurente ale României contemporane. Am avut imagini cu munții despăduriți, cu popi prefericiți și catedrala, cu casa poporului, cu Bucureștiul vechi, cu Bucureștiul comunist, cu delta Văcărești, cu români de atunci și de acum, plus personaje nefaste din clasa politică. Pe Șobolani și Ciocoi, una din cele mai ironice și dure piese anti-sistem din muzica românească, au rulat imagini cu “personalități”care și-au lăsat talpa pe istoria României începând cu ani ’50, continuând cu Ceaușescu, Vadim , Băsescu, Dragnea și Firea – sala a fost puternic conectată cu piesa asta și se auzeau huiduielile, cu intensitate mare la ultimele personaje :). La terminarea piesei a venit și îndemnul de hai la vot primit ca pe stadion de galerie.
Visualurile manifest au continuat. Pe Nouă au rulat pe ecran fotografii în genul celei de pe copertă, alea cu fața acoperită a bătrânei, de parcă nu mai vrem să vedem ce se întâmplă, de parcă rușinea s-a suit pe noi că nu putem face mai mult. Pe Cântec de leagăn, ultima piesă de pe album, acest anti-Deșteaptă-te, Române!, au rulat imagini de la represiunea protestatarilor din 10 august. Emoție și aici în sală. În concluzie o completare perfectă a visualurilor cu piesele, o experiență pe care o puteți avea doar în acest turneu de promovare care e în desfășurare prin țară perioada asta și pe care vi-l recomand ca pe un must do! Uite cum a fost Anima aici.
Pe lângă tot ce v-am scris a mai fost un moment spectaculos. Pe finalul Granița-n raniță, Dan a tirat-o de pe scenă discret, cântând încă, și ne-am trezit cu el în public, înaintând încet spre mijlocul sălii unde era zona de sunet. De acolo au cântat următoarele 2 piese – Capul în nori și Perfect. Toată trupa, cu tot cu tobe, chitări și microfoane, era acolo! Magnific! Un Perfect perfect- un alt cântec manifest care ne-a urmărit încă de la primii zori ai democrației și care e încă trist de adevărat- urlat efectiv de sală cu Dan doar în rol de MC. Am mai văzut gesturi d-astea pe la showuri în aer liber, ultimul la Jared Leto de la 20 Seconds to Mars la Electric Castle– dar așa, într-o sală relativ mică, senzația că tu ești scena, că tu ești muzica a fost maximă.
Când te duci mneah, sceptic și te întorci wow și povestești tuturor atunci știi că ai fost martor la un pic de istorie. Chapeau, byron!
criticeyez.com 