Burning Man, un eveniment care atrage în fiecare an multe priviri și care e pe wish list-ul multora dintre noi, inclusiv pe lista mea. Urmăream constant veștile apărute în fiecare an prin canalele mainstream despre eveniment, cine a mai cântat pe acolo, ceva fotografii trăsnite, ce statui ciudate au mai sfârșit în flăcări. Trebuie să recunosc că tot ce știam despre el era de o superficialitate mercantilă extremă. Habar nu aveam despre miezul acestui eveniment pe care-l catalogam ca pe un festival de muzică un pic mai excentric din punct de vedere al locației și al participanților. I couldn’t be more wrong!
Am aflat despre Romanian Burners 1st Gathering de la un prieten și n-am ezitat să explorez despre ce e vorba. A existat un proces de triere, lucru care mi s-a părut oarecum ciudat, dar acceptabil. Ăsta a fost momentul în care am aflat și am luat conact prima oară cu modul de viață și exprimare Burning Man. Da, ăsta nu e doar un festival. De fapt nici nu e un festival. E un eveniment al unei comunități în continuă creștere cu o manifestare artistică neinhibată de niciun concept sau percept, cu valori sociale alternative la establishment, un loc în care te duci să afli cine ești și din care se spune că nimeni nu se întoarce neschimbat. Există și 10 principii după care se ghidează comunitatea. Unul este Radical-inclusion care înseamnă că oricine e binevenit. Aici am sesizat un oarecare conflict cu acel proces de triere, în cazul în care chiar era așa ceva.
Locația a fost ținută secret până cu două zile înainte de eveniment, probabil din rațiuni de a crește interesul și suspansul :). A avut și temă ( ceva mai mult decât un dressing code), Fantastic Thetre.
Recunosc că de la procesul de cunoștere falsă inițială, trecând prin avalanșa de informații de pe eveniment și grupul de fb, am fost într-o continuă schimbare. Habar nu mai aveam ce voi găsi acolo. Se anunța un eveniment altfel decât cunoscusem până acum. Așa a și fost.
1st Romanian Burners Gathering s-a întâmplat într-o clădire de pe lângă Podul Grant unde funcționează în mod normal un hub artistic – Creative Tribe – plin de ateliere, de care habar n-aveam. A mai fost utilizat în Romanian Design Week, am înțeles. O alegere bine făcută. Spațiu mare de expolrat, nimeni de deranjat, cu un aspect industrial, rece, neprietenos, cam ca deșertul din Nevada :). De la prima întâlnire cu Burnerii de la intrare am fost uimit de primirea sincer prietenoasă a oamenilor de acolo. Pasul al doilea a fost prins deja în explozia de manifestări artistice de acolo: instalații, lumini, visuals, muzica ambientală (vezi aici un pic), totul avea o atingere artistică. Și totul fusese făcut de ei, de cei care s-au implicat activ pentru ca ăsta e unul dintre principii, Participation. Dacă tot am ajuns la principii am aflat că este unul din lucrurile importante pentru comunitate și asta am văzut și simțit acolo. Gifting, deseori am fost oprit și mi s-au dat lucruri, unele simbolice, altele palpabile ( ce bune au fost clătitele de la etajul 5 și checul de la 4 din sala cu documentare 🙂 ) sau chiar simple îmbrățișări. Am reușit și eu să împart sticla de vin cu care venisem ;). Civic responsability, totul fain organizat, cu grijă pentru siguranță ( la iconicul foc de afară erau extinctoarele pregătite). Leave no trace, un principiu direct legat de partea ecologică a evenimentului, fiecare a venit cu cana lui, no plastic waste, no garbage. Decommodification, nimic comercial, tot ce era disponibil la Piano bar era for free ( well, se plătise un bilet pentru că trăim totuși într-o societate consumeristă care se bazează pe alte principii). Mai am de rumegat la celelalte principii.
Îmi pare rău că am stat doar vreo câteva ore, deși evenimentul s-a dus mult în a doua zi. Dar cât m-am plimabt printre etaje, instalții și mai ales printre oamenii de acolo am simțit vibe-ul ăla cum că ești într-un loc în care ești binevenit, nejudecat, acceptat și pus în valoare atât timp cât tu îți dorești asta. Acuma, după ce am dat din casa Burnerilor români, sper să aplice principiul Radical-inclusion și să mai pot merge pe la ei. Nu de alta, dar simt că mai am ce descoperi la mine când sunt printre ei ;).
criticeyez.com 