De mic mi s-a dat exemplu în școală greierele cel artist a lu’ Fontaine atunci când se vorbea de inutilitate, suficiență, lene. De multe ori am auzit păreri că arta și artiștii nu “produc ” nimic. Mintea încă neînghesuită de tare și reguli sociale nu înțelegea cum vine asta. Am și pus întrebarea prin gimnaziu “Dar noi ce-am mai face la serbările școlare fără cântece, teatru, poezii?”.
Din nefericire în zilele astea atipice aud voci cum că nu-i o prioritate arta, cultura, că altele-s urgențele. Poate, dar un minim decent, o rază de speranță trebuie să fie și pentru ei, pentru că, în definitiv ce creează ei este pentru noi toți, ne definește ca ființe iubitoare de frumos.
Ce pana mea am face-n case fără muzică, film sau cărți? Imaginați-vă asta și vedeți ce înfricoșătoare ar fi izolarea.
Aud că vara asta are mari șanse să fie compromisă din punct de vedere al manifestărilor artistice de amploare. Deci bye-bye mari festivaluri de muzică, film sau teatru. Probabil vor fi on hold și cluburile și locațiile de dimensiuni medii. Poate doar prin cele mici de 50-100 de persoane, dar și acolo cu greu și reguli de distanțare. Să nu mai pun peste restul restricțiilor și germofobia suită în topul fricilor noastre.
Toate aste vor lovi puternic în arte și oamenii dedicați lor. Pot apărea drame, depresii, renunțări care nu vor fi doar ale lor ci și ale noastre atunci când totul va trece și furnicile nu vor mai auzi chitara greierului. E timpul ca acel ȘI dintre greiere și furnică să însemne împreună, solidaritate.
În concluzie cănd veți mai asculta piesele preferate, când veți lăsa cu greu o carte din mână de ce bună a fost, când o să admirați o fotografie care vă emoționează gândiți-vă la artiștii din spatele lor și, dacă aveți cum bineînțeles, îndreptați-vă spre numeroasele cauze și inițiative de suport a artiștilor pe vremurile astea.
criticeyez.com 