L-am cunoscut pe Bogdan Sărătean în avionul care mergea spre Tbilisi. Povestea vecinului de scaun despre unul din proiectele sale, Teatrul din Cartier. N-am rezistat și m-am băgat în discuție. Iar drumul a fost mult mai scurt 😊.
Regizor, actor, anteprenor cultural din Sibiu, Bogdan Sărătean, alături de echipa Teatrului BIS, organizează proiectul comunitar Teatrul din Cartier și festivalul 25 de ore de teatru non-stop la Sibiu, apucături drastic sancționate de fckvd19. Uite cum vede el toată perioada asta…
credit foto: Cristian Bâscă
Io : Tutto bene, all good?
Bogdan: Chiar totul nu. Dar câtă vreme mai dăm interviuri fulger pe on line înseamnă că it is as good as it gets, pandemicește vorbind.
Io: Ce ți se pare cel mai greu în perioada asta din punct de vedere al vieții de teatru?
Bogdan: Cred că e sinistru pentru actori, pentru acei actori care ard să fie pe scenă. E sinistru că nu mai pot fi pe scenă, dar e cel puțin la fel de sinistru că își dau seama, că, eventually, există viață și fără scenă. Și s-ar putea să învețe să le placă. Pam pam! Stranii vremuri, da.
Cât despre regizori, probabil au revelații despre care speră să mai vorbească vreodată în spectacolele lor. Eu am sperat că voi citi mult/ mai mult/ în perioada asta. Dar se pare că mai am nevoie de vreo 2-3 stări de urgență.
Cel mai greu spre imposibil pentru multă lume e să descopere brusc că viața noastră pe planeta asta ar putea fi și altfel. Se clatină cumva ideea pe care o avem despre noi înșine ca centrii indubitabili ai universului, iar asta e bine.
Io: Iese ceva din covidia asta? Idei, proiecte, atitudini?
Bogdan: Idei în schimbare. Proiecte deja se fac. Cât despre atitudini, eu unul sunt pesimist.
Au fost disponibile în perioada asta o sumedenie de spectacole on-line senzaționale, și mă refer aici la spectacole din spațiul non-mioritic. Eu am văzut prea puține față de câte mi-aș fi dorit să văd, dar a fost suficient cât să îmi dau seama că părerea asta senzațională pe care o avem noi ca breaslă despre teatrul românesc e complet falsă. După injecția de show-uri de high quality văzute online, ar trebui să ne scuturăm bine de tot înainte de a ne reapuca de treabă, când o fi să intrăm vreodată în săli.
Ar trebui să regândim felul în care ne raportăm la meseria noastră. Criticăm și blamăm consumerismul, dar acționăm exact conform paradigmei consumeriste când ne facem meseria. Scoatem produse pe bandă rulantă, conform unui calendar, conform unei norme. Și în aceste spectacole/ produse criticăm, de multe ori, vezi tu, consumerismul. Știi, de cele mai multe ori suntem ca ăia care postează pe facebook despre cât de nasol & inuman e facebookul. DAR, dar, dar, după cum îți spuneam, sunt pesimist în privința ideii că vom schimba REALMENTE ceva după covidia asta, cum îi spui tu. E adorabil & siropos filmul ăla în care după pandemie schimbăm lumea, deja m-am umplut de lacrimi și de muci. În realitate, am observat că prima grijă a cetățenilor din mediul virtual de îndată ce s-au anunțat măsurile de relaxare a fost să își facă programare la salon, cu un soi de disperare. Ăștia suntem. Nu mă exclud, doar încerc să fiu lucid. Cred că ar fi trebuit o molimă mai puternică pentru a ne trezi realmente. Sună cinic, dar sper că înțelegi ce vreau să zic.
Cât despre proiecte, a fost un balsam pentru suflet campania IZOLART făcută la BIS Teatru. A fost ideea unui tânăr actor, Alin Turcu, de a posta seară de seară la ora 9 un poem pe pagina de facebook BIS Teatru. În 27 martie, de Ziua Mondială a Teatrului a început aventura, și iată-ne ajunși la peste 70 de poeme, fără întrerupere. A fost și un exercițiu de libertate, de unde discrepanța dintre poemele rezultate. Unele au avut calități de performance nebănuite, au spart în bucăți ideea de actor care recită, altele au fost sublime prin chiar simplitatea lor. A fost superb felul în care artiștii au răspuns invitației, sau felul în care am primit multe poeme din propria inițiativă a celui care le-a trimis. Dar și mai importante au fost reacțiile consumatorilor. Mă opresc, că risc să mă trezesc că e prea lung interviul și mă cenzurezi și fac alergie la asta.
Vom ține minte acest IZOLART tot restul vieții, asta e sigur.
Io: Care ar fi primul lucru pe care vrei să-l faci ca artist după ce ne liberăm?
Bogdan: Eu am fost liber, să știi, în perioada asta. Și primul lucru și ultimul pe care le voi face va fi să îmi hrănesc libertatea asta pentru care am sacrificat multe, multe și dureroase.
Proiectele care se arată sunt superbe, și le voi savura. Va fi o secțiune intreagă de lecturi la TNRS și ard de nerăbdare să văd ce valori nebănuite vor avea textele în lumea asta nouă. Să văd cum captăm publicul on-line.
Vom face în sfârșit, după 5 ani, partea a doua a trilogiei Născut în România. Prima parte, NĂSCUT ÎN 90 e cel mai jucat spectacol BIS de mai bine de 5 ani încoace. Aici vom uza de mijloacele on-line cu poftă.
Și eu, unul, de abia aștept să deschidem grădina BIS, să vină spectatorii cu mască, cu cei 2 metri distanță, îți dai seama ce SF? Cum să nu savurezi așa ceva? Nu glumesc.
Io: Cum vezi scena culturală la revenire?
Bogdan: Am scris destul la celelalte. Hai că mă abțin la asta 😊.
Că oricum n-o văd bine. Dar criza reală nu are legătură cu covizii.
Termenul de scenă culturală e prea vast & imprecis ca să pot răspunde la întrebarea asta.
Io: Un mesaj pentru fani, prieteni, dujmani?
Bogdan: Căutați trupe de muzică BUNĂ & faină aici, în România, pentru că sunt destule. Cumpărați-le muzica. Mergeți la show-uri de teatru independent și plătiți bilet fără remușcări, pentru că din biletul acela trăiesc acei artiști.
Și, când se vor redeschide spațiile de concerte, mergeți & sprijiniți bandurile care sărmanele au amorțit în această perioadă, oricât de stranii vor fi reglementările & condițiile. Nu vă căcați pe voi la o termoscanare la intrarea într-un spațiu de spectacole sau la purtarea unei măști, pentru că refuzul normelor ăstora nu vă face mai liberi & mai speciali, ci dimpotrivă, vă face ridicoli & egoiști. Nu mai bine ne amuzăm și ne minunăm de noua lume? Hai, să fim sănătoși! Keep on rockin!
Din neastâmpărul lui, de neoprit de un covid, vă dau partea lui de IZOLART. Nu credeam a-mi place așa mult 😉. Vă dau ghes să urmăriți toată campania asta a colegilor săi din Teatrul BIS și nu numai. Nu veți regreta!
criticeyez.com 