Trei într-o barcă


Nu, nu e o recenzie la romanul lui Jerome K. Jerome cu același nume, dar tot despre un fel de evadare este vorba. Cea a trupei We Singing Colors care a ales să evadeze din constrângerile concertistice actuale și să găsească un mod de a cânta, de a ajunge și fizic la fanii lor, dar și la public nou. Practic, și-au inventat contextul. Toată zona artistică și mai ales undergroundul trece printr-o perioadă de a fi sau de a nu mai fi așa că orice idee merită încercată. E chiar de apreciat orice gândire out of the box. Așa bănuiesc că le-a venit și lor ideea de a cânta dintr-o barcă pe lacul din Grădina Cișmigiu. Acustic, evident, și fără microfoane. Toate regulile de distanțare fizică au fost implicit respectate pentru că într-o barcă nu pot fi mai mult de trei persoane. Ploaia i-a încurcat vineri, dar duminică le-a iesit planul.




Au avut scenă 360° ca marile trupe de stadion pentru că barca lor s-a tot învârtit și doar Roxana a avut cum s-o mai strunească din când în când, în timpul pieselor 😊. Cei trei din barcă au fost: Roxana – voce și mini-orgă-, Andrei – voce și chitară și Robert – percuție și diverse. Deci, un minim de instrumente și spațiu. Fotograful acreditat și-a aranjat poziția dând la pedalele hidrobicicletei. Luminile au fost asigurate de soare până pe la ora 20 și apoi de felinarele din parc. Problema cea mai mare a fost concertul paralel de cra-cra fusion de prin copaci. Trebuia să-ți deschizi bine urechile și să-ți activezi noise cancelingul natural ca să distingi versurile din Hunger sau Nomad. Uite aici o încercare de a surprinde cum a fost, dar dă tare-n căști 😜 :


Hunger pe lac feat. corul ciorilor



Să fi fost vreo 40 de spectatori care s-au adunat cumva în jurul muzicii lor. Era un sentiment de Music can change the world. Unii erau fani și abia asteptau să-i revadă -ca mine-, dar alții au fost atrași de ce auzeau și asta era încă și mai frumos. Au simțit și ei asta, cred, pentru că planul era ca seara să se încheie cu Cântec de seară, unul dintre cele mai vechi cântece ale lor și cu un clip ce se petrece parțial chiar prin Grădina Cișmigiu, dar a ieșit cu bis la bis la bis. Cerute discret mai mult din priviri, din aplauze sau din încăpățânarea tăcută de a pleca. Cred că încă vreo trei piese s-au mai strecurat în playlist. Pe Say you’re mine a trebuit totuși să-și ia la revedere și să vâslească spre debarcader în aplauze. Depășiseră oricum ora la care trebuia returnată barca 😝.



Anul ăsta i-am prins în două contexte foarte emoționale și intime. Acum pe lac și la prima ediție Alternative Culture – Digital Sessions ( vezi aici) direct de la ei din mansardă. Mă întreb ce ne mai rezervă viitorul 🤗…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s