V-am zis că nu mai sunt multe ocazii de giguri live anul ăsta. Orice mai prind e bonus. Așa s-au aliniat norii de mi-a ieșit încă unul. Și ce mai unul!!! Blazzaj la București, în Expirat, în cadrul Overground Sunset Session, după vreo 3 ani. Cred că ultima oară i-am prins prin Control. Deci o rara avis prin capitală. Așa de rara că, de câte ori vin, publicul e un mix de fani și colegi de breaslă veniți să vadă showul grupului bănățean.
11°C arăta aplicația la ora începerii concertului așa că era nevoie de ceva funkăreal bună ca să nu ne ia frigu’ pe la șale. Și s-a pornit. Soldații de funk au deschis seara într-un sistem 4-2-1. Adică 4 pe garaj, 2 chitări la o fereastră ( Uțu Pascu & G. Almași) -1 set de tobe a la Potra la cealaltă fereastră. “Hagi” Vita a îmbrăcat tricoul de funk și a condus jocul din teren aka garaj unde mai erau Petre Ionuțescu și două alămuri al căror nume nu-l știu – my bad.
Ca să intrați în context asta e o trupă gen brânză bună în burduf de câine 😜. Adică un colectiv de muzicieni care putea cânta pe oriunde și o fac într-o grămadă de proiecte, dar care n-au decât 2 albume în 20 și ceva de ani de existență și unul în pregătire de vreo câțiva ani. Să-i cerți? N-ai cum. Să pui presiune pe ei? Nu merge. Ei nu-s afiliați pe la nicio casa de producție. Așa că trebuie să-i iei așa cum vin. Nici pe online nu strălucesc, cam rare postările. Aici am ceva de obiectat. De valoare nu-i suspectează nimeni că n-au, dar cum facem să ajungă informația asta și la noile generații? De unde să afle ei de piesele și mesajele lor dacă nu le plasăm în mediul din care ei se informează? Apoi ne plângem că ascută non-valori. Hai, mai multă implicare, domnilor 😊.
Să revin în backyardul nostru. Au venit necântați și asta a simțit-o publicul pe pielea lui încă de la primele piese. Ce poate fi mai speed decât un cal măiastru și deja lumea dansa, regulamentar ce-i drept, fiecare la scaunul lui. Pentru cei care-s la prima interacțiune cu ei încerc să definesc stilul deși nu-i ușor. Pe un blat de funk se pun straturi mai dulci, mai amare, de acid jazz sau alternative, cu secția alămuri foarte prezentă auditiv și cu versuri ba supra-realiste pline de umor fin, ba super ancorate în realitate și degrabă mușcătoare din apucăturile lumii moderne. Un fel de stand up jazzo-funkish.
Au dat și cea mai recentă piesă lansată în pandemie Spre stele, semn că ei se întâlnesc și creează, dar poate pe o altă planetă, secretă 😜.
Haz de necaz pe Ghetoul de aur, Plus unu cu taxarea consumersismului, snobismului și a prositiei – dedicată bunicului lui Soroș, David Hasselhoff din Lipova 😂 -, Rindeaua pe care iar m-a umflat râsul la cât de inventive-s versurile. Uite un live pe Am tot ce vrei să vedeți cam cum vibrează lumea la concertele lor:
A fost și Ograda, această versiune funk a Fermei Animalelor de Orwell, s-a dat și-n Ecusoane. A evadat puțin și Vita de pe garaj.
Și ce s-au gândit ei că dacă termină showul cu Mai Mult lumea o să stea potolită. Nu! După ce au băgat un mare cor pe refren l-au continuat și la bis. Unul din cele mai sincere bisuri din vara asta ciudată. CFRu nu ne-a nimicit și iar lumea la dans. Gata au plecat de pe scenă, dar lumea iar nu. Așa că bis la bis cu Macadam. Hai că și lor le-a plăcut să vadă că încă-s acolo bine ancorați în sufletul fanilor. Și cred că au și câștigat vreo câțiva-n plus la cum am auzit eu prin mulțime 😉.
Băieți, vă urez să nu mai trecă 3 ani până ne revedem.
criticeyez.com 