Cu și despre artişti de toate felurile. Asta e ideea din spatele platformei Contemporary Establishment. Ăsta e articol de cross-promotion, iar C.E. sunt unul dintre puținele site-uri de pe la noi care promoveză low-to-no-budget artiștii locali. Ăștia contemporani. Alex se ocupă în mare parte de acest proiect și de curând a lăsat un pic rolul de blogger, pentru cel de video… gger.
RC: Salut șaule! Serios acum… de ce ai avut chef să începi un proiect ca ăsta?
A: Salutare de la mare! Proiectul ăsta a început încă din 2016, doar că nu am avut poate resursele necesare la momentul respectiv pentru a face ceea ce fac acum (nu că acum le-aş avea integral). Am dat de colega Mia, am discutat şi acum pot spune că ne putem duce ideea mai departe sperând că vom transforma toată treaba într-un podcast mobil. Vedem ce ne mai rezervă Universul.
Ideea este că underground-ul şi în general cultura din Românica noastră cea frumoasă, are nevoie de ajutor, iar dacă schimbarea şi ajutorul nu vine de la noi, oamenii normali, de la cine ar putea veni? În plus am crescut cu genul ăsta de muzică, sunt muzician şi îmi place ceea ce facem. La nebunie!
RC: Pe Contemporary Establishment apar și articole cu trupe mari, din afară. Ai vrea să rămână un punct constant ăsta sau ai în plan o tranziție într-un site doar cu trupe din țară?
A: Contemporary Establishment a apărut ca suport al trupelor româneşti şi încă este un suport al trupelor româneşti, dar consider că şi informaţia din afară este importantă. Nu trebuie să ne închidem într-o cochilie. Acum primesc comunicate de presă de la promoteri din afară şi nu consider că trebuie să îi refuz. It’s music man. We all should know about it.
RC: #PandemieGălăgie! Asta-i nouă! Zi-mi mai multe…
A: Nu e nimic nou. Suntem în timpul unei minunate pandemii de aproape un an, în care nu au mai avut loc prea multe event-uri, ceea ce ne-a cam afectat pe toţi într-un fel sau altul, pe multe niveluri. Ştii… mă gândesc că dacă faci gălăgie alungi „pandemie”, so fuck it! Dacă nu sunt concerte de filmat şi de pozat, las’ că facem noi sa fie… în alt fel.
RC: Știu că erai tare activ și pe fotografie de concert. Atunci când încă se țineau concerte. Ce îți lipsește cel mai mult de la o seară într-un club, la un gig?
A: Hmm… interacțiunea directă cu oamenii, energia emanată de aceştia, de trupe, suflul boxelor în piept şi decibelii în urechea mea bătrână. Este terapie bună pentru multe chestii.
RC: Ca om care s-a tot plimbat prin underground și se știe cu atâtea trupe, ce crezi că le lipsește trupelor de la noi? PR mai bun, logo-uri mai cool, haine de firmă?
A: De obicei evit să răspund la genul ăsta de întrebări, dar cred că un PR mai bun, chiar el şi DIY nu ar face rău. Un comunicat de presă plus ceva materiale trimise la timp cred că pot schimba multe lucruri. Nu cred că ajută dacă lansăm o piesă, iar apoi pur şi simplu aşteptăm ca cineva să o caute pe internet (care apropo, e mare al dreacu) să scrie despre ea. Este alegerea fiecăruia cum vrea să îşi facă treaba, dar cred că schimbarea vine din noi. Puţină inițiativă nu strică nimănui.
criticeyez.com 