P.S: Te PUP, Berliner!
În urmă cu două săptămâni l-am avut invitat în #matinalulTananana pe regizorul unei producții nu tocmai proaspăt coapte, dar proaspăt lansată în cinematografele locale. Marian Crișan și al său BERLINER ne-au trecut pragul, acum sper ca și voi să fi făcut același lucru în cadrul sălilor de cinema și dacă nu, felia asta de dialog să vă creeze apetit.
Care e treaba cu filmul acesta? Ce ne poți spune despre poveste?
MC: Filmul a pornit de la o idee simplă, undeva prin 2016-2017, după o discuție cu Gabriel Andronache, un scriitor din Iași. Am hotărât să montăm o poveste despre campaniile electorale din provincie, orașe mici, departe de București. Am simțit că există o mină de situații, de la tragice la comice, care merită să fie puse pe ecran. Ideea pleacă de la paralelismul dintre două personaje cheie, un cetățean simplu, un tractorist și un politician care vine din Parlamentul României, “domnu’ ministru”.
Unde are loc acțiunea.. și de ce tocmai acolo?
MC: Povestea este dusă în Salonta, orașul meu natal, BERLINER fiind cea de a doua ecranizare pe care am filmat-o acolo. Ea e cumva continuarea lungmetrajului “Morgen”, unde era vorba tot de un simplu cetățean care se întâlnește cu un emigrant ce trece frontiera ilegal. Pentru mine a fost emoționant procesul de filmare pentru că am filmat pe foarte multe străzi ale copilăriei mele, secvențe trase în locuri extrem de familiare mie. Mi-am dorit să duc politicianul într-o casă tipică Salonta, o casă pe care o cunosc.
În ce proporție ești de condamnat dacă ai făcut anumite alegeri.. sau ai întreprins anumite fapte.. fiind manipulat?
MC: Asta e marea întrebare. Suntem oare conștienți tot timpul de ceea ce facem? Nu știu ce să zic, este o graniță pe care multă lume o trece fără să își dea seama. Pentru unii e vorba de sume mari, pentru alții sunt sume mai mici. La noi s-a ajuns la derizoriu, în final puteai cumpăra votul pe mai nimic.. pe făină, ulei. Deci care e prețul? Prețul e foarte mic, dar se pare că se umbla și după -ultimul vot 😉.
Îl vedem pe Ion Sapdaru în rolul politicianului. Pentru noi, Ion Sapdaru este o garanție a unui film care cel puțin.. se dorește comic. E acest film o comedie?
MC: BERLINER este menit să ridice un semn de întrebare. Am vrut să arătam politicianul și altfel, nu așa cum îl vedem la televizor în fiecare seară, să vedem partea intimă, lucrurile simple.. “politicianul în pijamale”.Pot să recunosc, atunci când am scris acest personaj, l-am scris cu Ion Sapdaru în minte. Mi-am dorit ca politicianul să vină din Moldova, iar cetățeanul din Ardeal, ca să existe o contradicție de limbaj care să pluseze asupra “comicului”.
Probleme la filmări, scene care să implice mai multe duble?
MC: Nu i-aș spune o problemă, dar o secvență grea pentru actori a fost cea a meciului de fotbal. Se trag multe duble, trebuie să depui efort și pentru Ion a fost ceva mai greu.. dar a ieșit de-a dreptul veritabil. Totuși o secvență grea a fost cea a inundației, când a trebuit să o provocăm chiar noi. Ne-am folosit de tot felul de instalații de apă dar am prins o zi însorită așa că…
De ce BERLINER?
MC: BERLINER pornește de la titlul unui roman aflat în discuții atunci, “Ich bin ein Berliner” scris de Gabriel Andronache. Subiectul e cu totul altul, dar noi am luat de acolo un capitol în care se discuta despre o campanie electorală. Am păstrat titlul pentru că îți rămâne în cap și dacă îl pui în gura unui politician care vorbește în cuvinte mari, o să codifice oarecum mesajul. Parafrazându-l pe Kennedy cu acest “Ich bin ein Berliner”, ministrul nostru încearcă să transmită “Și eu sunt din Salonta”, aberând în jurul ideii de “și eu sunt ca voi”.
Acestea fiind spuse, luați acest interviu ca pe un “bilet de trecere” până la loja intrigii, sperând ca veți ajunge cât mai mulți dintre voi chiar în fața marelui ecran pentru a viziona BERLINER ⚡
criticeyez.com 