The Underground lot || Methadone Skies

by Robert CASMIROVICI



Grandios, groovy, ezoteric. Cam așa sună probabil cea mai pură trupă de stoner-rock de pe meleagurile noastre. Dar să îi încadrezi pe Methadone Skies doar într-un singur gen, ar fi o nedreptate. Cu un sunet curat, bine lucrat la sală și conturat pe toți mușchii, trupa asta îți arată că există și producție muzicală bună în țara asta.


RC: Deci v-am luat din nou toate albumele la audiție pentru articolul ăsta și jur că nu am mai auzit soundscape-uri atât de faine și profesionist lucrate pe la noi. Poate doar la câteva trupe uitate în negura timpului (Egocentrics). Cum de reușiți unde mulți au dat greș?

M.S.: Mulțumim pentru cuvintele frumoase. Chestia asta cu reușitul este subiectivă, noi doar am încercat să ne provocăm să facem ceva diferit la un nivel cât se poate de profesionist. În același timp, ne-am propus să păstrăm lucrurile cât mai interesante și să învățăm din experiențele anterioare. Probabil cel mai important a fost să nu ne repetăm și să ne placă ceea ce compunem. Pe lângă asta, muzica este cu adevărat importantă pentru noi, atât ca muzicieni, dar și ca fani. Încercăm să mergem la cât mai multe concerte, să ascultăm cât mai multă muzică, culegând ceea ce simțim că rezonează cu noi. Toate aceste lucruri le transpunem în Methadone Skies.


RC: Voi „ați reușit aici”?

M.S.: Este foarte subiectiv să vorbești despre „a reuși”, deoarece depinde foarte mult de așteptările fiecărui artist. Din punctul nostru de vedere, da, am reușit. Am început trupa în liceu și nu ne gândeam că 12 ani mai tarziu încă vom fi activi, în aceeași componență. Ne-am asumat din start muzica pe care o facem și faptul că nu va ajunge niciodată o piesă instrumentală de 16 minute la un radio comercial. Așa că acum încercăm cu una de 18 minute.


RC: De ce sunați așa cum sunați și cine vă înțelege pe meleagurile noastre?

M.S.: Muzica noastră este suma unor influențe foarte diferite. Nu am avut niciodată o reteță sonică prestabilită, ideile principale s-au născut din jam-uri. Astfel, materialul a fost tot timpul influențat de muzica pe care o ascultăm și lucrurile pe care le trăiam în perioada respectivă. 


RC: Între Colosseus (2016) și Different Layers of Fear e o pauză de 3 ani. Un comeback la primul album apoi, doar un an mai târziu în Enter the Void (2020). Cât mai durează să scrii o astfel de experiență, mai ales în aste timpuri fără de busolă?

M.S.: În medie reușim să adunăm material pentru un album într-un an, după care filtrăm ideile în funcție de ceea ce considerăm că ar avea coerență. Pentru Different Layers of Fear ne-am alocat mai mult timp de compus, de aici a rezultat și durata extinsă a albumului. La Enter the Void doar am luat piesele, le-am remixat și remasterizat, deoarece am simțit că albumul avea potențial de a suna mai clar, mai diferit. 
Albumul pe care urmează să îl lansăm a fost compus mai rapid decat am fi crezut, mulțumită pandemiei. Am început să lucrăm la el în toamna anului 2019, iar de-a lungul anului 2020 am revizuit și adăugat diverse idei. Lipsa concertelor și a activităților adiacente ne-a permis să ne concentrăm mult mai mult pe partea de songwriting și, pentru prima oară, am făcut o preproducție mai profi. Cu toate astea, multe valențe s-au dezvoltat spontan în studio, păstrând organicitatea muzicii noastre. 
În multe situații a devenit irelevantă catalogarea muzicii noastre într-un anumit „sertar”. La urma urmei, este muzică instrumentală, nu e nimic de înțeles. 


RC: Observ niște nume străine în liner notes. Sună ca o teorie simplă, dar pe care mulți nu o aplică – e (și de ce e) nevoie ca trupele din România să se expună la influențe/ colaborări din afară ca să reușească?

M.S.: Noi avem de învățat de la scena muzicală internațională prin simplul fapt că s-a dezvoltat în cursul a mai multor ani, fiind mai matură decât cea autohtonă. De la calitatea sunetului, logistică, vizual, pana la diversitatea identităților muzicale, contactul cu aceasta ne ajută în continuare să ne dezvoltăm ca trupă. 
Din punct de vedere al colaborărilor, am lucrat cu oamenii pe care i-am întâlnit în turnee sau care ne-au fost recomandați. În era internetului nu mai contează localizarea geografică, fiind la fel de ușoară comunicarea cu oricine din orice colț al lumii.


RC: Vi se mișcă cerurile pe scenele live sau în livestream în următoarele cicluri selenare sau sunteți prinși la sol în vreun studio?

M.S.: Albumul nou este gata și suntem nerăbdători să îl împărtășim cu toată lumea. În ceea ce privește concertele, vom vedea în funcție de ceea ce este posibil în urmatoarea perioadă. 


RC: Sper că nu ați avut probleme cu heroina, așa că nu o să vă sugerez un alt nume. Dar dacă ar fi să schimbați un nume de trupă, de la noi, cine ar fi?

M.S.: Nu ne-am gândit niciodată să schimbăm numele unei trupe de la noi, dar de exemplu, ni se pare că Nava Mamă, Cold Brats, Bongladesh, The Bad Days Will End sau Cardinal sună cool. Noi ne-am putea schimba numele în Metalzone Guys sau Methadonski. 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s