Pe TRAGIC îi am de mult în cămară și îmi aduc și acum aminte de prima oară când i-am văzut. În 2014, la FuzzBall Stoner Fest (alo, mai sunteți în viață)! Deși eu îi așteptam pe 1000mods, Tragic mi-au rămas întipăriți pe retină și, ei bine, în loc de tzatiki am primit o porție mare de tragic metal care mi-a rămas în cap până astăzi.
Deși FuzzBall e doar o amintire de după liceu, aici am dat de MAD prima oară, D.E.N.I.S. băga Sabbath, Methadone Skies mi-au rupt hime- adică capul și am rămas cu un sticker de-al lor lipit de frunte, iar Wooldozer au veni-vidi-vici – Tragic au rămas un staple al muzicii alternative locale în toți acești ani. Dar cât de mult mai sunt ei parte din underground?
RC: Muzica voastră e plină de cele mai mature compoziții pe care le-am auzit la noi. De ce este totuși atât de tragică?
TRAGIC: Mai degrabă Tragi-comic, însă pare un cuvânt prea anost pentru un nume de trupă. Într-adevăr, muzica noastră nu inspiră fericire, însă reprezintă ceea ce suntem, o mână de oameni cu o grămadă de defecte, dar și cu multe emoții și fascinații comune ce sunt exprimate, nu reprimate, prin sound-ul ăsta pe care îl numim tragic-metal, un termen, desigur, ironic, pentru că la ce cântăm și cum cântăm, nu știu în ce stil să ne catalogăm și nici nu ne dorim.
RC: Ce vă influențează, ce este în spatele forței voastre creative și de ce Maynard nu mai cântă la voi?
TRAGIC: Maynard a avut o colaborare scurtă cu noi la finalul anilor 80, însă nu s-a legat nimic (atât de bătrâni suntem…). Jokes aside, de-a lungul anilor, din 2006, am avut parte de câteva schimbări de componență ce ne-au făcut să ne reorganizăm, să ne schimbăm și să evoluăm în ceea ce suntem în prezent, un power trio.
Cu timpul am realizat că nu cântăm pentru faimă, bani sau followers și nu ăsta e scopul muzicii și al artei în general; ce cântăm împreună, încă de la începuturi în beciul tobarului, era un medicament pentru suflet. Am descoperit că ne putem exprima emoțiile, fricile, dar și momentele de mândrie și fericire, prin muzică. Chiar și în prezent, ăsta este imboldul nostru pentru a crea și cânta, pe care îl considerăm necesar, pentru că în afară de iubire, ce alt remediu e mai potrivit pentru suflet?
RC: Aveți un material discografic nu foarte stufos, dar foarte indulgent temporizat. De ce ați ales o formă numerală elongată față de una radio-friendly?
TRAGIC: După cum ai observat, nu ne-am grăbit cu albumele și privind în retrospectivă, nu știu dacă e un lucru pozitiv, însă de-a lungul anilor am fost într-o continuă schimbare din multe puncte de vedere, ce ne-a limitat voința de a fi în studio mai mult.
Ne place să creăm piese lungi, ciudate și tragi-comice, dar vrem să credem că toate piesele noastre sunt radio-friendly, cu toate că nu ținem neapărat. Nu ne place să ne limităm în anumite norme, forme sau canoane – dar e ok, așa ar trebui să fie.
RC: Împreună cu Olympus Mons și War Hymn ați participat la o strângere de fonduri în sprijinul celor refugiați, victime ale conflictului din Ucraina. Totuși, de ce am impresia că multor trupe din România le lipsește acest simplu, dar esențial element uman?
TRAGIC: Gestul nostru a fost aproape instinctiv și probabil o să mai facem asta de fiecare dată când avem ocazia și posibiliatea. În același timp, nu suntem în măsură să judecăm, suntem toți plini de defecte și în adâncul nostru, egoiști, plus că știm o grămadă de oameni din underground care au ajutat și ajută, însă majoritatea trăim într-o bulă, dictată de alții, din care abia reușim să ieșim, la finalul zilei și întotdeauna șifonați.
De aceea nu putem trăi fără muzică, avem nevoie de un imbold să ne facă să realizăm de ce trăim, de ce iubim și că viața e de multe ori tristă, dar întotdeauna frumoasă.
RC: Veniți la pachet cu niște clipuri ale naibii de cool – Stained, Delirium, Iona și Vortex sunt un trip cerebral complet. Credeam că doar muzica contează într-un proiect… ei bine, muzical, dar pe voi sincer nu v-aș putea vedea fără elementul ăsta video. Cât de important este și aspectul vizual pentru voi în acest proiect?
TRAGIC: Desigur, trebuie să existe o simbioză între artwork și muzică, iar prietenul nostru MAD, cel care a creat conceptul vizual pentru albumul Mirrors, din care fac parte piesele menționate, a reușit să exprime foarte bine starea de forță, angoasă, dar și fragilitate. Cu siguranță vom mai colabora, mai ales că în prezent împărțim un spațiu de creație.
La fel ca și muzica, pentru viitorul album vrem să experimentăm vizual, având în vedere formula curentă, ce va fi în mare parte instrumentală.
RC: Aveți un plan grandios pentru un material discografic ampluu după vara asta? E cam cerut aș zice eu. Eu îl cer.
TRAGIC: Avem un plan! O să lansăm următorul album, cel mai probabil în toamnă, urmat de un mini turneu prin țară. O să fie un album destul de diferit față de cele anterioare, fiindcă am experimentat cu diferite sunete și emoții.
Mai multe nu putem spune momentan, însă o parte din piesele noi pot fi auzite la viitoarele concerte!
criticeyez.com 