Singin’ in the Hidden




Două dint-o lovitură. Primul gig cu YCCMD aka Mihnea Crăciunescu și prima vizită la noua locație Hidden. Le iau pe rând. Hidden-ul din vechea locație din Floreasca a avut o însemnătate aparte pentru mine. Acolo l-am ascultat pentru prima oară pe Doru Pușcașu pe vremea când om la lună era doar el. Și mulți alți artiști aflați la început. Motiv mai mult decât de ajuns să-mi fie aproape de suflet. Iar locul nou parcă e și mai potrivit pentru cântări. Mai spațios, mai versatil, mai prietenos cu zgomotul spre vecini și mai în calea artiștilor. E fix la 20 de metri de intrare în Flaros unde e centrul municipial de pregătire pe underground 😜, se știee!!

De când am intrat m-am simțit cumva într-un loc familiar. Așa că mi-a fost ușor să intru în vorbă cu Mihnea. Bine, nici n-ar avea cum să-ți fie prea greu să intri în vorbă cu el. Nu-l știam decât prin prisma unui GuerriLIVE și a vreo două piese în limba română. Dar discuția a fost fix întregirea unui personaj carismatic, hotărât și cu multă experiență pentru anii lui. Am râs copios la povestirile lui, care nu erau totdeauna vesele, și am completat natural cu ale mele. Am aflat povestea Superstar și a filmului cu același nume a cărui coloană sonoră e compusă integral de el, despre întâlniri cu artiști stradali aka buskeri și cine se mai anunță ca viitoare vedetă pe zona alternativă, despre viața de artist care trăiește din asta și oportunitățile onlineului cu Twitch, Reddit sau Discord. Quite a character!



Cântarea n-a fost mai prejos deși m-a surprins big time. Recunosc că eram cam nepregătit în sensul că nu-l știam decât prin prisma a celor două piese în limba română. Ei, gigul a fost compus din repertoriul lui care este eminamente în engleză. Piesa Superstar este doar o excepție, o provocare personală. Dar ce bine se descurcă în engleză! Versurile serios-cabotine au noimă și profunzime, pronunția e aproape a unui nativ. Melodic e din spectrul de jale cu ieșiri dese din zonă cu o energie furioasă. Stilistic gigul acustic s-ar înscrie pe o traiectoria Dylan-Clapton-Damien Rice, un fel de folk-rock/alternativ cu multe pasaje de solo chitară din zona blues. O voce dramatică, un rock’n’roll cabaret, cu accelerări de la calm la nebunie mai ceva ca un Porsche 😜. Na de vedeți aici:



Ar trebui totuși să-și folosească mai mult skilurile native de stand-up comedian între piese. Are cu ce ce și știu sigur că ar atrage publicul și mai aproape. În rest numai de bine. Aviz agențiilor de management artistic, băiatul ăsta are cu ce și știe cu ce se mănâncă industria. Îi trebuie doar o intrare pe autostradă 😉.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s