Vă povestesc acum despre la scenă al unui proiect format din oameni cu multă experiență de scenă. Mai există și d-astea. S-a întâmplat într-o seară pandemică de septembrie – 25 mai exact – în Control. Da, Controlul și-a redeschis uțile sălii mari pentru concerte. Sper să-i țină cât mai mult așa.
Booon, pe scenă și peste tot s-a aflat grupul/trupa/ansamblul CORIVAT. Un nume atipic pe care l-am dibuit doar parțial. IVAT cred că vine de la compozitorul părții muzicale a proiectului nimeni altul decât YVAT, cunoscut vouă din zona muzicii IDM sau din colaborări cu alți artiști de pe la noi (cea cu Dov Meraki e ce mai recentă și plăcută mie). Asta vă dă un hint și despre zona sonoră în care se manifestă proiectul CORIVAT. Celălalt compozitor cu normă întreagă este Cristian Balint, pe care poate-l știți de pe scena de teatru sau film. Sau poate cei 30+ de pe ecranul MCM 😉. Ei doi au dus greul și plăcutul concertului.
A fost mai degrabă un performance. Începutul atipic cu Cristian, purtând o mască stylish Daredevil, venind din spatele sălii târâind o scândură mare ca un long board cu găuri simbolic aranjate pe ea. Pe mine actul m-a dus gândul spre Drumul Crucii poate și pentru ritmul bătut cu un ciocan de lemn în ea ca o toacă. Din păcate la început de concert eram doar vreo 30-40 în sală, dar îmi imaginez cum ar fi fost un astfel de intro într-o sală plină. Cam faină ideea.
Apoi s-a intrat în playlistul, să zicem, normal. Sonor am fost plimbați pe o muzică electonică cu incursiuni în zona hip-hop, tehno dance old school, melodic drum’n’base pe alocuri, sau rave chiar. Versuri smart, uneori parodiind aspecte ale apucăturilor urban-contemporane. Cristian face un fel de MCing mai mult decât cântat per se. Dar și când a fost de cântat au avut niște voci lângă ei!! Prima piesă a fost cu Georgiana Mănăilă pe care o mai știți de prin piese Subcarpați, ea nefiind prezentă fizic din păcate. Cealaltă prezență feminină, actrița Theona Stavarachi, a fost acolo, cu noi. O apariție! În primul rând vocal, a adus armonia și cântatul duios printre ritmurile de dans. Și vizual era impresionant s-o vezi. M-am străduit să prind o fotografie, dar mai greu cu telefonul.
De ce v-am zis că a fost mai mult un performance? Partea vizuală a fost foarte prezentă în live. Atât prin proiecțiile de pe back wall dedicate pe fiecare piesă, urmărind cumva mesajul, dar și prin cele două momente de dans contemporan, introduse în cercul larg făcut de public. Un fel de electro-capoeira făcut de doi dansatori. La a doua astfel de intervenție a fost și mai mișto că se adunaseră mai mulți spectatori, dar tot n-am ajuns la jumatatea de sală recomandată obligatoriu de autorități 😜.
După părerea mea, momentul cel mai bun, muzical vorbind, a fost piesa de final la care și-a făcut apariția (atât fizic, dar mai ales compozițional) Michi de la Șuie Paparude. O altă textură a piesei s-a revărsat peste noi, un alt vibe, mai de suflet. A contat și participarea Theonei la voce. Chiar despre suflet era vorba-n ea. Având în vedere videoclipul la Rai – piesa cea mai cunoscută a lor de până acum – mă aștept ca următorul pas vizual să fie la piesa asta. Că tot v-am zis de Rai ea a fost dată publicului a doua oară și la bisul neașteptat cerut de curajoșii spectatori.
Una pestea alta a fost un debut care promite lucruri interesante cu condiția să continue și să avem acces la scenă 😉.
criticeyez.com 