Meat&Grill: Elven Bird

Eu: Bună, Iulia și un an bun, cu liniște și inspirație!

EB: Salut Răzvan! Mulțumesc mult! Să fie un an bun și pentru tine cu împiniri și bucurii!

Eu: Am primit muzica de pe The Japanese Tree ca pe o revelație, una despre mine. În mod normal mi-e greu să ascult o muzică atît de liniștită și fragilă pentru că mă trimite prea în adîncul meu și mi-e lene sau teamă s-o fac. Dar am pus un pic de stop hărmălaiei din jur și i-am dat timpul necesar. Ce reprezintă pentru tine acest album?

EB: Mă bucur că ți-ai făcut un pic de timp să asculți acest album și mă bucură și mai tare faptul că ai găsit ceva în el cu care să rezonezi aducându-ți un moment de liniște. E tare fain să știi ce cred și mai ales ce simt oamenii atunci când ascultă muzica ta… So, let me thank you once again!

The Japanese Tree este un album la care țin enorm și pentru care am lucrat foarte mult ca să poată fi realizat, să existe.
Albumul acesta este mărturia celei mai frumoase perioade din viața mea de pâna acum, pentru că in el se regăsesc povești despre momentul întâlnirii mele cu omul pe care îl iubesc cel mai mult, sunt frânturi din conversațiile și gândurile noastre, sunt așternute planuri și visuri și temeri și momente ce ne-au adus bucurie de neînchipuit. Este albumul în care se regasește o Iulia mai matură, mai încrezatoare în viață și în forțele proprii, o fată care și-a găsit drumul și liniștea în primul rând pentru că iubește și simte că este iubită cu adevărat.

Însă, din pacate, când mă gândesc pe de-a-ntregul la acest album, el mai înseamnă ceva, pentru că pe parcurs lucrurile din viața mea s-au schimbat fulgerător până la finalizarea înregistrarilor/masterizare… am pierdut-o pe mama. Îmi aduc aminte momentul în care ne aflam în studio pentru audiția finală a masterului și chiar în seara aceea cu puțin timp înainte mama ieșise dintr-o operație pe creier extrem de dificilă și primisem vestea că nu va mai ramâne pentru mult timp lângă noi. A urmat o perioada înfiorator de grea.

Eu: De unde The Japanese Tree? Are vreo însemnătate aparte?

EB: Da. Am ales acest titlu după ce am scris aproape toate cântecele pentru album, dar mai rămăsese o schiță, un început de cîntec, ce știam exact cum trebuie să sune însă nu aveam versurile pentru el. Ideea a apărut intr-o zi în care am udat arbustul din ghiveci de mărimea unui copăcel- plantă pe care o avea Daniel la apartament- și am observat că înflorise după mai bine de 6 ani de stagnare și cumva, toată așteptarea-înfloririi s-a sincronizat perfect cu momentul în care noi doi am rămas și ne-am mutat impreună și a devenit așa…ca un simbol al iubirii noastre. De atunci, copacul acesta inflorește in fiecare an dacă îți poți imagina.

Eu: Sunt 11 piese pe acest album. Fiecare pare ca un capitol al unei cărți despre sine. Cum au apărut cântecele astea? Așa ai planificat sau a ales viața pentru tine?

EB: Cântecele astea au apărut pentru că am fost extrem de norocoasă să îl pot întalni pe Dani. El este și a fost muza mea pentru acest album. Să spunem că viața mi l-a scos in cale în urma deciziilor luate. Ei bine… ambele variante sunt valabile.  În orice caz, momentul în care ne-am întalnit în persoană pentru pima dată a rămas pentru mine extrem de special, pentru că am avut un sentiment de deja-vu, a fost ca o reîntâlnire după mulți, mulți ani cu un foarte bun prieten și om drag.

Fiecare dintre aceste cântece are povestea lui adevărată, dar aș alege trei piese pe care le consider extrem de speciale.

Woodelves– este cântecul scris special pentru Dani, un cântec cadou pentru ziua lui de naștere. Chiar și acum după niște ani, când imi amintesc momentul în care am început să caut cum să spun mai bine povestea asta despre copilărie și buburuze și spiriduși, căsuța din pădure și gândul că acest cântec va rămâne unul special scris pentru el, mă bucură foarte mult.

Just for a while–  se regăsește printre primele patru cântece scrise pentru acest album, are un sound aparte și recunosc că este unul dintre preferatele mele. Povestea te duce într-un loc departe de lume, undeva la mare unde este pustiu si liniște, fiind înconjurați doar de mare și nori, bucurându-ne de anii pe care îi avem.

Și am să termin cu The Japanese tree, piesă ce dă titlul acestui album.
După ce l-am cântat împreună cu Dani, la noi acasă, atunci am hotărît să am un invitat pe album cu care să cânt cântecul ăsta în duet, iar gândul m-a dus direct la Dan, Dan Byron. Iar la videoclipul aferent cântecului am avut o colaborare frumoasă cu doi actori speciali, Marius Turdeanu de la Teatrul Radu Stanca din Sibiu și Iulia Lumânare, actriță de film din Bucuresti (vedeți Pororoca).

Eu: Neștiindu-ți backgroundul artistic cum se zice acum, am fost impresionat de numele celor care ți s-au alăturat în realizarea acestu album. Zi-ne despre ei, te rog.

EB: După ce am hotărât că vreau să intram în studio pentru imprimări, am facut niște research împreună cu Dani și am ales studioul Unda Recordings din București, unde i-am avut pe Dan Gerogescu pentru partea de master și Alexei Țurcan pentru imprimări. Apoi am căutat oamenii alături de care să înregistrez cântecele, oameni pe care îi cunoșteam și alături de care mă simțeam în largul meu sau muzicieni pe care i-am întalnit pentru prima dată in viața, însă știam că ne vom potrivi și că imi plac în primul rând ca oameni, apoi ca profesioniști. Adevărul este că nu pot lucra lânga cineva cu care nu rezonez și alături de care să nu mă simt în primul rând confortabil și în largul meu, oricât de buni profesioniști ar fi ei. Și da, am avut norocul să le placă și lor muzica mea.
Iată-i pe cei care mi-au fost alături:

Michael Acker, care a imprimat partea de contrabas pentru 6 cantece de pe album, un om la care țin tare mult și am fost atât de bucuroasă că și-a făcut timp pentru asta, plus că a venit special din Austria pentru a cânta împreună și la lansarea de album care a avut loc în Sibiu la Teatru Gong. Vlad Tohanean, alt om talentat, cu el colaborînd și pentru primul album pentru partea de percuție, tobe.

Alexandru Tincu, violoncelist al Filarmonicii din Sibiu, iar Alexei Turcan a realizat partea de guitar bowing, acordeon si alte efecte/experimente ambientale interesante și doi invitați speciali: domnul A.G.Weinberger care a făcut partea de lapsteel guitar pentru cantecul Three people, cântec ce i-a placut în mod special și Dan Byron, alături de care am cântat în duet cântecul ce dă titlul albumului The Japanese Tree și Woodelves pentru care Dan a făcut partea de flaut.

Eu: Multe piese de pe album au primit videoclip. N-au trecut neluate în sacoșele cu prospături 😊. Sunt producții simple, fără cine știe ce resurse, dar care surprind cumva esența a ceea ce vrei să transmiți. Cine e autorul?

EB: Autorul videoclipurilor mele este jumatatea echipei ‘The super dream team’ adică Dani, artist vizual și fondator Moondash Project. Tocmai asta este pentru mine extrem de special, faptul că el vede atât de limpede și frumos o imagine, o stare pe care o surprinde atunci când ascultă și îi place în mod special vreun cântec de-al meu și apoi începe să construiască din ce avem și cu ce avem acea poveste în imagini. Da, sunt producții simple, însă fiecare cu alt concept, alte culori și alte tehnici de filmare și post-produție, pentru că suntem doar noi doi la filmări, dar îți spun sincer că pentru nivelul nostru este ceva foarte special și rar întâlnit, de care sunt tare mândră.

În același timp, Daniel, este cel mai perseverent și muncitor om pe care eu l-am întalnit în viața asta și gandește-te că fiecare clip -care presupune filmare, producție, montaj, (plus munca de pe teren cu echipamentul ce trebuia cărat etc) a fost realizat de el. N-a fost deloc ușor (deși uneori am fost binecuvantati cu niște momenete absolut incredibile care ne-au ajutat să surprindem câteva imagini și efecte în care ar fi fost nevoie de ajutorul și implicarea mai multor persoane – dau un exemplu – clipul Kites & butterflies, filmat in timpul Carnavalului de la Veneția și imaginea lui de inceput – pe pod, a fost absolut întâmplătoare, aflâdu-ne în locul și momentul perfect, deși dintr-o eroare de planning, și cumva este trist că totuși videoclipurile astea nu își găsesc cumva mai ușor drumul către oameni, dar ele rămân acolo și cândva poate vor avea parte de mai multe vizionări, așa cum ar merita.

Eu: O trecere naturală spre următoare întrebare. Și încep cu ultimul videoclip The Ocean în care plutești într-o stare de grație și graviditate 😊. Să înțelegem că “lucrezi” la un nou material, nu discografic ci din alt aluat și cu mare potențial de inspirație?

EB: Păi cum am fi putut  lăsa să treacă acest moment atât de extraordinar din viața unei femei, sarcina, fără sa existe ceva prin care să putem imortaliza momentul ca să imi aducă aminte peste ani cât de frumos a fost și ce dar minunat am primit. Cu atât mai mult cu cât am lucrat la atâtea clipuri împreună și fiecare are povestea lui și surprinde un moment deosebit din viața noastră.

Eu: Asta e o întrebare cu un răspuns poate dificil acum, dar… care-s planurile pentru perioada următoare

EB: Recunosc că acum este o perioadă destul de dificilă pentru mine ca proaspătă mămică și tot ce vreau în momentul acesta este să mă concentrez pe copilul meu, să trecem cu bine de niște mile stones (tocmai am făcut 4 luni și sunt tare fericită!) și zilele se derulează după programul lui deocamdată, dar imi doresc să reiau când simt și când am inspirație până la urmă, studiul la pian și să încep să scriu cântece noi.

Eu: Mulțumesc mult de interviu, mai ales știind că timpul e o resursă tare solicitată zilele astea.

EB: Hei, și eu îți multumesc tare mult că te-ai gândit să vorbim puțin și să îți prezint acest album.

Eu: Aaaa! One more! De unde este inspirat numele de scenă, Elven Bird?

EB: Elven Bird este un nume ales de către Dani, inspirat din mitologia lui Tolken care înseamnă Pasare Elfă, un simbol potrivit cumva pentru mine; o ființă care alege să încânte și să-și cânte muzica indiferent de numărul celor care aleg o să asculte, si de ar fi singură undeva sub stele. Pur și simplu de drag și cu bucuria faptului că există și că are acest dar, de a cânta și de a scrie cântece. Și nu, nu este doar o poveste frumoasă plină de sirop și cu un strop de miere, este exact cea care sunt, un om simplu și sincer, care știe foarte bine că drumul pe care și l-a ales este unul aproape imposibil de realizat în România din prezent și că publicul meu pare mult mai puțin numeros, dar asta nu mă va opri să creez și să cânt în continuare pentru acei cațiva care mă cunosc și cărora le place cu adevarat ceea ce fac. Niciodată.