Maxim!!

Dacă ai auzit de Dora Gaitanovici & band de la șoferul din Bolt sau de la Eurovision atunci nu știi mai nimic despre ce fac oamenii ăștia. Este, probabil, cea mai jmekeră trupă din Buzău ever! Asta e concluzia mea de la final de concert în Quantic. Dar s-o iau cu începutul…
La ora anunțată pe eveniment sala era mai mult goală decât plină, cu un public aruncat peste generații. Mai exact grizonanți și copii de liceu, unii chiar veniți împreună. Wtf! Cine vine cu părinții la concert!? Da, pare ciudat, dar asta se trage de la ce cântă trupa asta. Uite aici cum a fost la concertul precedent din Expirat prin ochii lui Nilu Crocodilu. Da, de data asta fost mai puțină lume decât mă așteptam sau decât merită. Poate vacanța, sărbătorile, contextul…

Stilul lor e un melanj de stiluri datorat în primul rând calităților excepționale tehnice pe care le au. Sunt muzicieni, notiști cum se mai spune. Au studii muzicale. Poate fi pop, rock progresiv sau alternative, dar tot ce le iese este ready for export. Bine, mai puțin versurile, dar de ce nu și astea? Poate a venit timpul s-asculte și lumea largă versuri în română.
Dar mai ascultă generația lor așa ceva? Mă refer pe scară largă. Nu e prea romantică muzica lor? Nu e prea cu multe instrumente și prea puțină tehnologie? Oh, ce m-ar bucura să-mi iau o smetie peste cuvinte de la cei tineri!!

Mai e ceva. Am văzut multe trupe în live-uri și mă prind când e chimie acolo. Ei, la ei, e vorba de perioada aia de grație de dinainte de primul album când totul e aliniat frumos și încă n-a apărut rutina. Totul e o joacă și fiecare concert e un vis. Aproape că-mi vine să le zic “Plecați, bă, din țară!!”, dar am început să cred că se poate și aici. E’te mostră.
O altă chestie care nu mi s-a pupat a fost diferența dintre prezența lor în online, mai moale, mai să placă la toată lumea, și ce livrează ei pe scenă. Băi, roacheri, bikeri, metalari! Vă rog să mergeți la un concert de-al lor și apoi o să-mi dați dreptate. Au pasaje în piese în care se suie efeciv pe timpanele ascultătorului. Să mi-i doresc în actualitatea stilurilor contemporane? Mi s-ar părea o risipă la ce pot face ei. Să rămână ancorați într-un univers eclectic de stiluri? S-ar putea să-i ucidă ratingul și reachul. Drumul lor e o necunoscută. Doar ei și-l pot găsi. Noroc că au talent și-s la început de drum.

O remarcă despre Dora Gaitanovici. Ea pare să fie în spatele compoziției pieselor, posesoarea unei voci de te ia cu reacții epidermice, o apariție scenică ce aduce aminte de Avril Lavigne, cu talent instrumental la pian și flaut. Și totuși o apariție altruistă. Cel puțin așa pare din fața scenei.

Despre setlist nu pot zice prea multe că nu m-am pregătit. M-am lăsat dus de val. Pe celebra deja Ana a năvălit lumea de la țigară. Final cu Miorița și Făt Frumos la bis, dar și ca heads up pentru albumul ce se arată spre toamnă. Uite și cum a sunat Haină pe inima ta.
În concluzie un concert care a impresionat și fetele singure de la butoaiele din Quantic și cuplurile de îndrăgostiți care au plecat agale după concert. Și asta e chiar mare lucru.