Garage mofos



Știți vorba aia cu “Dă-le un deget și…” 😉 ? Atâta timp cât degetul nu e cel mijlociu băieții de la Coven Clash vor lua șansa. Îi urmăresc de la primul concert din Londophone – sper că nu mă înșel -. Într-o seară de sâmbătă, mai 2022, au deschis pentru Partizan, la revenire în Control, în formula cu Everestu Artanu. După cum v-așteptați a fost cu sold-out, multă lume venind la revedrea și reauzirea cu formula consacrată a partizanilor. Dar, de mulțimea asta iubtoare de sonorități rock alternative, au beneficiat și ei. Probabil cel mai numeros public la scenă pe care l-au avut până acum. Da, un public de altă factură, un pic poate deconectat de la sonoritățile actuale, dar un public avizat de ceea ce înseamnă scena alternative rock. Deci un test destul de greu.



Testul a fost și mai dur pentru că urcau pentru prima dată pe scenă într-o formulă nouă după plecarea bassistului Robert Casmirovici spre alte planuri, formulă în care au lansat cele două EP-uri ale lor de până acum. Habar n-am dacă prezența pe scenă a lui Mihnea Ferezan de la RoadKillSoda a fost una de avarie sau nu. Cert e că s-a dat bine de tot 🤘. Sunt, probabil, cei mai de seamă reprezentanți ai garageului pe plaiul mioritic ca sound, atitudine și engleza cu accent brit a lui Mircea.


Opt piese doar la setlist și totul pe repede înainte că venea DJ setu de party nocturn. Cinci piese din EP -urile lansate deja cu Sidelines și Falling de pe The Slow Clap Of A Ticking Bomb și Rocket Science– care a și deschis seara-, Jibber Jabber Joe și Dreams Machine de pe Bright Lights of the Day & The Dark Side Back of the Bus. Breaking news-ul au fost însă cele trei piese noi, inclusiv noul single Shut You Down, piesă care a închis seara pentru ei. Remarc o schimbare de abordare a spectrului alternative, un pic mai puțin noise la început, apoi se dă cu versiuni de garage destul de inventiv, mai armonioasă treaba, versuri mai simple și mai ușor de reținut. O piesă pe care am remarcat-o de la prima audiție.



Lupta pe reach și gusturi, mai ales pe segmentul tânăr, e dură însă. Nu mă prind cât se mai lipește stilul ăsta de zona under 25. Dar, până la urmă, un artist își urmărește chemarea, iar publicul e marele judecător. Pe mine m-au câștigat. Și am văzut și publicul reacționând uimitor de bine. Ar putea totuși să împartășească emoțiile scenei și inside joke-urile cu publicul mai direct, cu dialog, că au cu ce. Muzical sună a bad boyz, zic să lucreze și la imaginea asta. Nu i-am mai prins la foto post-concert că trebuia să plec spre un altul. Aia e! Mă cheamă muzica, mă duc. Cu plăcere 🙂!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s