The Different Class izvorăsc din probabil cea mai puțin senzuală zonă a țării, dar ultimul lor album m-a făcut să transpir (sic) mai mult ca într-o saună de la Therme. SKINS e ceva diferit și tot mai mult din ceea ce deja aveau sub curele.
RC: Servus! Sau poate ar trebui să zic “howdy cowboy”? Dar de unde atâta ritm și blues, groove și booze pe voi? Credeam că lumea e mai calmă acolo la vest…
TDC: Ciao! Cred că lumea e mai low-key, dar în spatele ușilor… știi cum e cu locurile astea aparent liniștite – mereu ascund cele mai multe nebunii și delights. La final ești bucuros că ai scăpat cu viață.
RC: Sunteți scumpi la ochi și între albumul de debut “Drop of Rock” și “Skins” sunt câțiva ani de pauză și scânteieri. Cum lucrează clasa voastră când lucrează la muzică nouă?
TDC: Nu încercăm să fim prețioși, așa s-au așezat lucrurile. În 2018 practic am dat o reformatare serioasă band-ului, iar eu cu Seian am legat o chimie nouă, împreună cu producătorul nostru Michael Vuscan. Am făcut o grămadă de piese ce nu au fost scoase în perioada aia, doar ca să ne închegăm și să vedem cum poate suna muzica noastră.
Fiind trei songwriters, am făcut cu toții demo-uri și am lucrat unii pe piesele altora. După ce am ales ce e de pus pe album, le-am cântat live, unde a mai venit și Flavius Retea cu input creativ pe partea de tobe și apoi am intrat în studio.
În prezent cântăm cu Julia Kocis la tobe care a adus un flavour nou pe partea de ritm. Evident, facem și piese la sala de repetiții, ca orice trupă.
RC: Albumele voastre sunt foarte stufoase. Foarte. Într-o lume post-apocaliptică a tik-tok-ului, mai aveți speranța că există nebuni ca mine care ascultă cap-coadă un release?
TDC: Haha… da, există oameni care ascultă cap-coadă câte un release, dar clar nu sunt o majoritate. Motivația pentru un album nu a fost asta, ci mai degrabă solidificarea unei identități a trupei, care se poate face doar într-un format mai larg.
Totuși, am stat mult să alegem ordinea pieselor, pentru ca cei care ascultă cap-coadă (love you guys & gals) să poată simți schimbul de flow și oscilațiile ca într-un roller-coaster, la fel cum le-am simțit și noi.
RC: “Skins” e în… clasa lui diferită. Producție front & back ca la carte, riff-uri și versuri care te prind. De ce totuși un melanj de limbi între piese? De ce nu un album în limba română?
TDC: Mulțumim pentru apreciere! Scrisul în română e încă în faza de experiment pe “Skins”. Am vrut ca albumul să fie foarte legat de un anumit film, mai degrabă decât să fie “albumul TDC în română”. Decizia de a scrie și în română a apărut cumva pe parcurs și ne place foarte mult. Practic am făcut câteva single-uri în română, pe care le-am tradus și în engleză; vor mai urma piese în română.
RC: De ce tranziția de la stoner-rock-ul de pe “Drop of Rock” la sexul și paharele de vin aburite de pe “Skins”? A dat cineva de la voi din trupă de [REDACTED]?
TDC: Am dat de o supernovă care ardea like a motherfucker! Un factor a fost și căutarea unui stil de a scrie în română, pornind cu “Dancer”, single-ul nostru din 2019 și “Antract”, care se poate asculta pe acustic.
RC: Dacă muzica voastră ar fi un joc, ar fi Adevăr Sau Provocare, dar ne jucăm doar pe PROVOCARE – lumea bea pe “Drop of Rock” și se [REDACTED] pe “Skins”, logic. Ce provocare ar fi al treilea material din viitorul Different Class?
TDC: Se iese dn abur și se merge în exterior… Hedoniștii încep să se trezească dimineața, descoperă orașul pe lumină, they enjoy spectacular sunsets in extraordinary settings și cine știe ce se arată.
Acum nu mai transpira pe aici și ascultă noul album – SKINS.
criticeyez.com 