Mă apucă toamna pofta de jazz. Aşa am decis într-o seară rece de noiembrie să merg să aascult jazz cântat de mileniali. Un cvintet de la secția de specialitate de la Conservator. 4 ei şi o ea la voce care au ales să-şi facă mâna deja cântând prin cluburi. Chapeau! Asta-i prima caldă. Oameni tineri care vin din urmă cu aceeaşi pasiune și talent pentru jazz. Cel puțin aşa simt eu din public.
On the Fly, căci aşa se denumesc deocamdată (n-au nici pagina de FB), au avut un gig din standarde de jazz cum le zic ei. Eu le zic piese bine cunoscute, uşor de recunoscut de un profan :). Vocea ei părea desprinsă de pe discurile anilor ’50, cu tot cu efectul vintage. Mi-a plăcut mult. La fel şi instrumentiştii care au debordat de momente solo şi, poate, impro. Vă las aici East of the sun and west of the moon să vedeți cum a fost. Mi-a ramas în minte și Fotografia lui Jobim.
A doua chestie caldă a fost locul. Trei Bețivi Bar, ex-Frikultur pe la Armenească, Vasile Lascăr 66. Micuț, cozy şi bine adaptat pentru cântări. Au băgat bani şi în antifonări speciale de sunet. O mică scenă improvizată în capătul sălii numa’ buna de cântări intime. Au înțeles că dacă faci evenimente vine lumea. Cum a fost şi aseară, full. Da’ mai vorbim despre asta.
Partea rece e atitudinea publicului, a unei părți a publicului, care nu s-a educat încă în spiritul respectării muzicii, spectatorului și artistului. Nu-i nimic, le mai repetăm până va fi bine :). Discuțiile se pot amâna până după cântare sau, dacă e musai s-o agăti pe gagică cu cunoștințele tale, fă-o în șoaptă. La fel și vânzoleala sau statul cu spatele la scenă. Să nu uit de acel minim suport artist pe care-l putem lăsa în pălărie sau la bar. Nu de alta, da’ s-ar putea ca peste ceva ani să nu mai avem pe cine deranja ;).
criticeyez.com 