Am ajuns și eu pentru prima oară la Teatrul de Artă din București. Un teatru independent, cu o sală mică, dar a lor, nu cred sa aibă mai mult de 100 de locuri. A fost aproape plină la primul spectacol O femeie singură din 2019.
Aș fi zis că este o comedie, după premiile luate și după reacția unora din sală. Pe alocuri chiar era, mai ales la spumosul monolog despre orgasm. Chiar, de ce pentru o explozie de emoții și fericire omenirea a ales așa un cuvânt schimonosit și asemănator fonetic cu unele din cele mai negativ încărcate cuvinte: comunism, capitalism, fascism, terorism? Ei, pe mine, în afara acelui dialog, nu m-a mai făcut să râd. Atât de bine și de tiptil a introdus Andreea Bibiri în piesă toate tarele și abuzurile pe care societatea le-a lăsat de-a luingul vremii peste femeie. Fără să mă știu cu vini prea mari totuși am simțit asupra mea toata vina colectivă a masculinității toxice de la daci încoace :). Am recunoscut fapte si întâmplări care nu mi-au fost străine chiar și în secolul 21. N-aș zice că e o capodoperă dramatică, dar esența este în mesajul livrat prin râs de o actriță care scoate maxim din acest rol.
E o piesă la care cred că este bine să-ți inviți partenerul undeva pe la început de relație. Dacă o vede doar ca pe o comedie atunci mai analizeaza viitorul relației. Dacă stârnește discuții legate de condiția femeii atunci ai o șansă la o relație frumoasă pe termen lung. Vă recomand să mergeti totuși.
PS: O surpiză mare și plăcută a fost să aflu si cine este regizorul, iar acum se leagă niște ițe în capul meu ;).
criticeyez.com 