Orkid face trei ani de când dă cu shoegaze pe la urechile noastre și s-au gândit să marcheze asta cu o serie de trei cântări cu câte trei trupe pe scenă.
Prima din serie a fost în Quantic. O locație despre care trebuie să vă repet că a crescut mult în calitate în ultimul an. De la scenă, dotări și cum se aude până la programul și diversitate evenimentelor. Big up, Quantic! Pare că te voi vizita des anu’ ăsta 👍.
Seara a început cu trei pe scenă, mai exact Coven Clash. Sunt una din trupele remarcate de mine și auzite pentru prima oară anul trecut. Spre deosebire de ultima dată când i-am văzut acum au fost pe o scenă mult mai mare și pare că le-a plăcut asta. Aveam senzația de clash între Nirvana și Oasis. Ia uite aici 😊.
Încă nu erau mai mult de o sută de oameni în sală, dar reușeau să te atragă. Aceeași engleză perfectă cu accent brit a lui Mircea, aceleași tobe sofisticate de la Andrei. Chitara ar fi mers puțin mai sus zic eu. Au dat bisu’ la cerere publicului, da’ fără să mai facă faza cu plecatu-n culise. Au program aglomerat la începutul ăsta de an și sper să-i văd și pe ceva scene de festival 😉.
Pauză, pleacă trei și se urcă șase pe scenă, Zammorian, cu cinci chitări pe scenă (dintre care un bass). Premieră pentru mine așa un aranjament muzical, iar lucrul ăsta m-a uimit și încântat în același timp. Am încercat să prind cu urechea mea de spectator partiturile fiecărei chitări în parte. Mi-a ieșit de vreo câteva ori, dar în rest am fost cucerit de complexitatea muzicii lor. La prima vedere pentru mine pe o scenă mare, în deplinătatea desfășurării lor. Cred că și la ei a fost cea mai mare scenă ca dimensiuni pe care au cântat.
Au început ușor cu o piesă de introducere în universul muzicii lor. La a doua piesă au forjat puțin iar efectul a fost epidermic la mine. Uau! Un post-rock psihedelic, space rock, cu elemente de muzică electronică se combinau cu un visual geometric, halucinant și se rostogoleau ca o poveste peste public. O experiență aproape completă pentru spectator. Spun aproape pentru că a lipsit contactul verbal cu sala. Nici un cuvânt venit dinspre scenă spre sală. Dacă a fost voit sau nu habar n-am, dar oricum a contribuit la misterul deja creat prin apariția lor. Cântă genul ăla de muzică de la care nu vei scoate niciodată vreun hit, dar care-ți dă o experiență de neînlocuit. Un pic din ea puteți vedea aici. Vorbind cu tipul de la merch – da, au avut și așa ceva!- am aflat că se pregătește un album si o lansare a lui în curând. Va fi un must în drumurile mele de vara asta!
Pauză, pleaca șase și vin iar trei 😄. Orkid închide seara. Orcile melancolice încep în forță prinzând în plasa shoegaze-ului lor nebunesc spectatorii încă hipniotizați de la gig-ul de dinainte. Am fost un pic șocat atunci când am auzit vocea lui Vlad. Îmi lipsise totuși vocea de pe scenă și am avut dimensiunea forței vocii umane. Așa că i-am dat mai mare importanță pe durata cântării lor. Așa am avut impresia uneori a unui Jim Morisson cu distors. Și la ei visualul face parte din povestea livrată de pe scenă. Au cântat piese de pe ambele albume din câte mi-am dat eu seama. O mostră aici. Și la ei începe anul cu multe cântari și, poate, cu surprize pentru noi 😉.
A fost o seară cu un line-up perfect și cu o experiență hipnotică de povestit nepoților. Am zis!
criticeyez.com 