Warning! Aceasta Nu E O Recenzie De Album Ci Doar Părera Mea 😀
Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut :). Ce nume mai e și ăsta? De câte ori n-ați auzit sau n-ați zis chiar voi chestia asta? Da’ voi când o să aveți vocal? Și p’asta, nu :)!? Ei și din miștourile noastre a ieșit o trupă, una de post-rock/prog sau trip-core cum îmi mai place mie să-i alint. Au luat miștoul si l-au pus în meme de au printre cele mai mari reachuri pe online din underground. Au luat miștoul și l-au pus în titlurile pieselor fiind astfel singurele mesaje livrate prin cuvinte. Nu căutați legătura dintre titlu și piese că nu e. Dar miștoul s-a oprit aici. În muzica au devenit din ce în ce mai profi urcând în continuu pe muntele lor.
Așa și cu cel de-al treilea lor album din istoria lor de 11 albume :p, La Deal. Mi-au dat ocazia să dau o ureche pe el înainte să iasă si le mulțumesc pentru asta. It’s was a journey.
O să vă dau o impresie la prima auzire, deși acest gen muzical necesită multe ascultări per track ca să-i prinzi toate subtilitățile.
Tripul lor merge mai departe, iar de la prima piesa extrasă Când Ziceai Că Pleci Pe Vapor simți calitatea înregistrării și a masterizării, un detaliu obligatoriu în post-rock unde fiecare notă poate face diferența între zbor și târât. Au făcut ce-au făcut și au ales bine studioul de înregistrări și uite că merită.
Sătrăiți, Sănătate, Serviciușor mi se pare o c-ar fi o replică peste timp și genuri data lui Anusavan Salamanian. Aș vedea-o într-o coloana sonoră a unui remake vintage, eventual alb-negru. Eu v-am zis să nu mergem în Centrul Vechi – da, de acord- lasă mai mult din latura lor progressive să iasă. Alternanțele de ritm de core cu distors la greu frânează brusc în tânguirile de șredăreală ale lui Mircea. Simple, poate un pic prea simple, dar cu efect de visare. Suprafața Utilă e piesa cea mai metal de pe album. Asta-i frumos la post-rock ca poți s-o arzi pe mai multe eșichere sonore în aceeași piesă. Și Mvntele joacă bine în liga asta. Am ajuns la preferata mea de pe album Am Adus Băutura Fetelor, da. Pentru gustul meu e fix cât trebuie amestecul de post-rock, indie, schimbări dese de ritm, energie, plus linia melodică pe care am putut-o reține ușor. Ar fi cam singura pe care aș putea-o recunoaște. Vedeți că asta e Lungă – nice warning, chiar e lungă, are peste 9 minute- e piesa de final și piesa… Kinder. Surpriză! Apar vorbe pe ea, băăăiii! Bine, e o juma’ de dialog de la un taximetrist, ceva bun, elevat.
Pentru mine albumul e un pas înainte. Se pare că e un an prolific pentru post-rock-ul românesc. Valerinne și Zammorian au și ele albume noi, iar Mvntele merge la Dunk, tata festurilor de gen. Întrebarea mea firească ” Și acum încotro?”.
Mvntele ai o provocare mare în față pentru următorul pas, dar acum te las La Deal să te bucuri de moment că meriți. Ne vedem la o lipie pe Dristor ;)…
criticeyez.com 