Un lunatic

 

Seară caldă și ploioasă de aprilie. Ți se urca primăvara pe nări împinsă de mirosul de liliac. Hai că v-am spart cu introducerea asta 😜… da’ fix așa a fost în seara în care l-am prins live pentru prima oară pe Doru aka om la lună. Mă impresionase din ce materiale găsisem cu el prin online atât de tare încât mi-am plasat unul din pariurile de anul ăsta pe el. Aveam așa o întrebare dacă nu m-am înșelat oare. Într-un aspect m-am înșelat. Aflați până la sfârșitul scrierii în care 😉.







Deci, romanticul de secol XXI, cu chitara în mână și părul lung, strâns, se urcă pe mica scenă din DuDa ( unde iar s-a auzit impecabil! ) și își începe gigul cu și pentru Visători. Nu mai mult de 20 de oameni, dar exact cât trebuie și de care trebuie pentru o cântare de suflet. După canoanele academice muzicale ai zice că e un proiect folk, el zice că e rough acoustic poetry, iar eu forțez cu un melancore 😊. Pare că din trăirile lui a ieșit poezia întâi, o poezie mai mult ca o joacă de-a cuvintele decât ca un expozeu de idei. Îi ies bine jocurile de cuvinte. După versuri a ieșit și partitura care să completeze mesajul. El zice că muzica lui e tristă, eu aș zice că e nervos-melancolică. Adesea după pasaje liniștite în care îți vine să-ți iei iubita în brațe apare ca din senin un pasaj de distors acustic în care Doru trece de la vocea romantică la cea de aproape heavy metal. Iar pauzele dintre piese sunt delicioase. Pastile de umor fin. O experiență de stand-up tragedy cum o denumește el 😊.







Din cele vreo 10-11 piese știam doar vreo 4: Moment prezent, Distanță, Lunata ( pe care a scos lupii din noi de au fugit și norii 😊 ), Timp pentru noi ( o puteți vedea aici). Am mai plecat cu una agățată de ureche pe care ne-a dublat-o și la bis, Liniștea, o piesă purgatoriu dintre liniste și neliniște. M-am așteptat să găsesc un romantic liniștit, dar am găsit unul care se duelează prin versuri cu el, cu lumea și tot el se împacă. Din zbaterea asta iese o muzică/stare panaceu la rapida scurgere a vieții din vremurile pe care le trăim. Te face să ridici privirea spre Lună. Chiar! Sunt curios de unde om la lună? Și mai sunt curios cum ar suna cu mai multe instrumente, încă o chitara la acompaniat poate sau ceva drums/cahon și spun asta pentru că pe unele piese simțeam nevoia de mai mult zgomot, simțeam că piesa mai avea ceva de spus 😉…