Iar am tras loz câştigător şi am ales bine. De data asta pe mâna clujenilor de la Blue Velvet aflați pentru prima oară live în Bucureşti. Au venit la Nesemnații la Guerrilla pentru un gig şi s-au lipit şi în Duda de una. Bine gândit, bine ieşit:). Vreo 20 de oameni în sală, furtuna stătea să vină, deci numa’ bine. O formulă de 5 pe scenă, cu voce feminină, Marieta, impresionantă, şi 4 hăndrălăi cu misiunea grea de a-i urmări zborul.
Mission accomplished! Un fel de Luiza Zan varianta rockish. Hooverphonic ardelenesc. Un alternativ pop-rock cu interferențe de electronică, jazz şi uşoare filoane din folclor. A fost genul de trupă la prima vedere la care crezi că fiecare piesă e favorita ta, iar la sfârşit îți dai seama că ți-au plăcut toate şi le vrei albumul. N-au încă. Au cu ce în schimb, dar le trebuia avânt. Poate pe final de an.
Mi-au rămas prin minte Velvet–Bohemian Rhapsody-ul lor – o piesă foarte complexă cu momente intense urmate de calm, ca un capriciu văratic de-a furtuna. Angel for a devil una din cele 2 piese în limba engleză, cu care ar putea uşor să deschidă uşi pe afară. Furtună de jar, pe care am avut imaginea unei ciocârlii urmărită perfect de 4 ulii, cu momente intens-emoționale urmate de zbor lin. Mărgele de sticlă cu inserturi instrumentale, Spații goale mai power cu pasaje balcanice şi În vis, (vezi aici) singura piesă cu clip cântată cu tobarul la backing vocals (sau duet?).
Concluzii? Esențele tari sunt în sticluţe mici ;), stați cu ochii pe trupa asta şi mergeți acum la gigurile lor cât e moca şi, asta e pentru ei, expuneți-vă vara asta la cât mai multă scenă şi toamna va fi despre zbor la înălțime ;).
criticeyez.com 