De la Electric – Day3

Dacă ziua 2 a fost cu dat pe dinafară ziua 3 a fost despre magie, în toate formele ei.

Am început cu EC Talks unde Doru Trăscău ne-a povestit din cei 20 de ani de muzică, de AB4, de tranziția spre The Mono Jacks și despre cum a luat viață 1000 de DA, piesa care cu o zi mai devreme ieșea din Hangar și se ducea peste pajiștea de la Castel urlată cu poftă de spectatori. Nu m-am dezlipit de scaun.

Muzicalicește vorbind ziua a început la Courtyard cu BubbleGun. Trupa bucureșteană care a luat unul din biletele la Own the Stage și pe care o vedeam live pentru prima oară. Un electro rockish cu 3 tipi la synths&FX și unul la drums. Un fel de Apparat versiunea românească. Au și vocal, dar pe alocuri nu era tocmai in sync cu piesa. Aici e de îmbunătățit. Una peste alta o trupă care și-a meritat locul.

Hangarul a fost deschis de Grimus, care a fost și prima trupă din Cluj dintr-o serie de 3 consecutive. Au început mai ușurel cu multe piese noi ( check it) încă nu prea cunoscute fanilor, dar apoi au dat cu magie peste public. A coborât Mezofi de pe scenă, l-au dus pe brațe pe In Your Eyes, apoi Privește-mă care rămâne preferata fanilor, cântată doar de public într-un moment magic. Valuri pe sub piele.

Back to Courtyard unde urmau clujenii de la Zimbru. Dacă întrebai ieri un cunoscător de muzică pe cine vor sa vadă ăsta era numele. Deși apăruți relativ de curând au reușit să se cațere rapid în atenția publicului. Așa a fost și de data asta. Îi vedeam în premieră live și au dat si ei cu magie. Un stil propriu, un electro punk cu potențial dansabil, cu o voce feminină cu un timbru inconfundabil. Mici probleme tehnice, dar peste care au trecut cu naturalețe de zici că-s de 20 de ani pe scenă. Au umplut Courtyardu‘ și au avut și un mesaj anti-rasism, anti-prejudecăti țintind spre falsa problemă și reacțiile în cazul Maneaua. Big up! Pun pariu că într-un an vor juca în altă ligă 😉

Fuga din nou la Hangar. Pe traseu am auzit-o pe Loredana de la Main cu Buna seara, iubite. La ea n-am ajuns că va povestesc alții despre ea ;P.

Io am intrat în magia circle pitului de pe trapcorele For The Wicked !!! Băi mi te lua Buhățel la urlat de nu puteai să-i ieși din vorbă și vreau, nu vreau – da’ normal că vreau :)- m-am băgat la pit. Aș fi vrut să vă dau un inside video din ochiu’ tornadei, da’ rămâneam fără obectu’ muncii :D. Dar puteți vedea ceva aici. Câtă energie acolo! DEMENȚIAL \m/!!

Așa încălzit si turat am ajuns la Courtyard din nou unde m-a luat în vraja vocea Valeriei Stoica, Mica Florence ;). Am văzut-o pentru prima oară la un Sofar la sfârșit de 2017 și de atunci m-a impresionat. V-am și scris despre ea. E aceeași prezență timidă și surâzatoare, dar cu mult mai multă consistență artistică. A fost o premieră s-o văd cu band, în care remarc prezența unui violoncel și a lui Vladi la tobe. S-au legat perfect, Courtyardul a fost full, iar reacțiile publicului pe măsură si cred că au impreionat-o și pe ea. Încă nu știe ce mare e deja ;). A dat și 3 piese noi, nemaiauzite de public, una de doar o săptămână. Una mai dancy la care a plutit pe scenă exact ca Florence, iar una cu ceva Don’t Break my Heart care va ajunge hit ;). A încheiat cu Distanțe și cu minute de aplauze.

Eu mi-am continuat magia fugind – efectiv- spre Main unde era atracția principală pentru mine, Nils Frahm. Mi-l introdusese Călin acum vreo 5 ani sub un cer înstelat de PadinaFest – mai țineți minte festivalul ala? – și mă bucur că am prins live ceva din magia lui. Unul din zeii electronicii contemporane n-a fost un succes de public neapărat, dar apreciez statementul Electric Castle de a aduce și artiști valoroși de nișă fără a urmări succesul de casă. Chapeau! Iar concertul a fost de vis. Genial și magic. Efectiv construiește muzica în fața ta, alergând între piane, synthri și alte scule nemaivăzute. Fucki’ amazing!

Pe Macanache n-am reusit să-l văd pentru că Shizzle Stage a fost de 5 ori mai mic de cât public a venit la el :).

Subcarpați confirmă din nou priza la public aducând în fața scenei tot atâta popor ca și Florence, adică foarte mulți. Pentru că Folcloru-i oxigen 🙂

A fost o zi grea, plină, dar magică. Mai e una. BRB 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s