Ascult Says de la Nils Frahm, am dormit vreo 10 ore la rând după drumul de întoarcere de la Bonțida și încerc să vă dau și vouă din experiența mea #EC7.
În ultima zi de festival unii sunt deja ghiftuiți de muzică. Eu nu. Așa că d’abia așteptam să înceapă treaba la Courtyard cu Cardinal. Și ei au luat bilet de #EC7 de la Own the Stage. Tinerii constănțeni/londonezi au un brit garage zgomotos, melodic și cu multe dropuri foarte bine coordonate cu mișcarea scenică. Arată bine, au tupeu și mai cântă și beton. Mulți cunoscuti i-au remarcat ca pe una din cele mai bune descoperiri de la #EC7. Victor, vocalistul de la bass, a încercat și un mesaj non-politic către public. Cam timid, cam incoerent, cam neînțeles, dar încerc eu o traducere: Sunt atâtea probleme, nedreptăți și teme de discuție importante pe planeta asta și noi de pierdem timpul cu manelele de la Electric Castle :).
Din cauza de suprapunere am statdoar vreo 5 piese la ei și fuga la Zmei3 la Hangar. NB: Fiecare zi de pe la ora 16 la 20 era numai o alergătură între scene pentru mine pentru ca acolo prestau d’ai mei. Am făcut picior frumos, ce să zic :p
LA Zmei3 am ajuns pe Intro. Lumea era încă răsfirată și oarecum neatentă la artiști. Asta până și-a făcut apariția – chiar a fost o albă aparitie- Paula all white de Transilvania :). Vocea ei a intrat pe Pe când nu te iubeam (aici). Rough Romanian Soul psihedelico-instrumentalo-balcanicul lor s-a împrăștiat în tot Hangarul. Peste 1000 de oameni, mai mult ca la orice sold out de-al lor din București, au dansat pe Ach, Vreau un bărbat sau Rică din Obor. Apropos, mai cântă vreodata Zmei3 la Electric Castle :)? Am observat că Iliescu e mult mai cuminte decât în versiunea Aida și Noi, dar compensează Oli la capitolul ăsta. A cântat la vibrafon din toate părțile și pe față și pe dos plus celebrele dueluri cu bulgarul de la acordeon. Acest Bonobo balcanic a încântat :)!
Dilemă apoi. Marú la Courtyard sau Șuie la Main? Am luat-o spre castel la Marú. Moment în care trebuie să remarc că la ediția a fost plin de voci românești feminine de super calitate: Ana Coman, Valeria Stoica, Paula Țurcaș, Marú , Teodora Retegan (Zimbru). Viitor de aur scena noastră are ;)! One girl band a fost pentru a doua oară consecutiv la Electric Castle. Tot emoționată. Eu cred că ea nu poate alfel. Asta este transa ei de livrat muzică. Dar starea asta se asortează foarte bine cu piesele ei. A dat un Turning tables în versiune acustică la care am cântat cot la cot cu colegele din public :). Un cover Nirvana Heart Shaped Box foarte personal. Ca toate piesele ei care au în spate o poveste.
Pe la jumatea gigului am luat drumul Mainului spre Șuie. Dura vreo 5 minute drumul :). Acolo am găsit ceva public. Jumate înghesuiți sub bruma de umbră de la ora aia, cealaltă jumătate înfruntând cu dans vipia soarelui. Numa’ talibani, numa’ fani hardcore. Și playlistul lor a fost adaptat cumva pentru ei (vezi). Cât am fost eu n-am prins nicio piesă de pe noul album. E ok așa. Te adaptezi la moment. Fain a fost momentul bisului. Neprevăzut, neașteptat Doar la ei și la Nils am prins bisuri. Pentru că 25 de ani, pentru că de la stânga la dreapta, din față până-n spate ;).
Clujenii de la Satellites, noise electro-pop, au avut si ei parte ade dezmăț la Hangar. I-am văzut și acum 2 ani și i-am remarcat. Un setlist asortat cu scena și parcă nu de pe meleagurile noastre. Trioul a reușit să transmită energie în public și să-i scoată la bâțâială. Aș vrea mai multe showuri cu ei prin București. Cam așa a fost.
Gata cu localii. Am mai trecut pe la 30 Seconds to Mars. Pe vremuri îmi plăceau. Acum am impresia că livrează un act artistic prea show, prea bâlci. Frumușelul Jared apasă pe toate butoanele consacrate ca să smulgă uralele publicului. A urcat oameni din public pe scenă, a cântat de pe schelă, și-a dat jos pelerina-mileu, a dansat cu tricolorul. Dar a avut public cât Florence.
Cam asta a fost din ce am văzut io.
Acum ceva lucruri despre festival și cum a fost off-music. Asta că poate citește cineva din echipa lor și are grijă la anu’ ;).
Festivalul ăsta crește din toate punctele de vedre de când merg eu la el, deci Chapeau echipei. Mai sunt însă lucruri care pot fi îmbunătățite. Ar merge o protecție sonoră spre campingul Regular ca să nu-ți mai fugă salteaua în cort. Am auzit și ceva fete agresate verbal de unii dintre paznici, nu voluntari, mai ales noaptea. Dacă o arzi cu craft beer ai grijă să nu se termine din ziua 3 și fă-ti soluții de avarie, nu Heine la doză :). Am auzit de ceva probleme cu transportul. Nici mesajele de pe wall-ul de la main entrance n-au fost așa reușite anul ăsta. Curatorial vorbind scenele au fost foarte bune, dar totuși Nils pe lumină la Main n-a avut impactul dorit. Bungee-ul de la Glo era disponibil doar dacă achiziționai produse Glo, adică dacă erai fumător. O discriminare nepotrivită. Nepotrivită a fost si reacția legată de maneaua lui Tommy Cash. Se putea rezolva discret cu artistul și cu un comunicat funny a doua zi. Așa s-a ajuns la discuții mai mult decât despre frumusețea de concert a lu’ Florence :). Am și eu o păsărică legată de faptul că la un astfel de festival nu s-a marcat, sau n-am văzut eu, faptul că sâmbătă seara s-au împlinit 50 de ani de când Omul a pus, teoretic, pasul pe Lună. Stay connected, EC!
Una peste alta merg și la anul, dar de neatent ce am fost am ratat Super Early-ul :D!
criticeyez.com 