Când am aflat pe la începutul anului de un festival în Parcul Mogosoaia cu un line-up promițător încă din perioada de presale n-am ezitat să-mi iau bilet. Avea 2 atuuri care ar fi putut fi ingerdientele de bază ale unei rețete de succes în termen de festival longeviv după care Bucureștiul tânjește atât.
Vremea a fost ideală. Prețul biletelor mai mult decât decent în perioadele de Early bird pentru ce nume s-au anunțat ( Liam Gallagher, Disclosure, Underworld, Kaiser Chiefs, Kovacs). Ideea transportului inclus cu shuttle bus de la 2 guri de metrou până în poarta palatului iarăși de bun augur.
Deci un demers mișto, dar care a fost tocat mărunt de tot felul de probleme până la marea lovitură.
Să vă zic. Transportul a fost decent, cel puțin pentru mine, singura chestie nasoală a fost infrastructura din zonă care s-a gâtuit repede, cel puțin duminică, dar asta nu le-o pot pune lor în cârcă. Poate ideea unei parcări, chiar și la o distanță mai mare, ar mai fi salvat treaba. Am auzit si că transportul de întoarcere n-a fost disponibil duminică decât de la ora 23 ceea ce a fost enervant pentru cei care nu puteau sta până la final fiind veniți cu copii. Un alt episod urât a fost lipsa de comunicare eficientă către cei cu invitații care NU aveau transportul inclus. No biggy, iei uber/taxi, dar e nasol să te trezesti la Străulești că nu poți urca în shuttle pentru că ai invitație. Plus că ajungi la festival ca soacra, pus pe căutat numai probleme. Adică ți-o faci cu mâna ta, măi festivalule, de ți-l bagi pe dracu’n casă :).
Accesul a fost decent, dar și aici am văzut o problemă de comunicare legată de prezența animalelor. Deși s-a declarat pet-friendly oamenii nu au putut intra cu animalele, lucru supărător având în vedere că trebuia probabil să te întorci să-ți lași animalul acasă.
După prima oră de plimbare în turul inițiatic de festival am rămas nereperat, fără o idee clară, fără un concept închegat. Ce vrea festivalul ăsta de la memoria mea? Cu ce să rămân eu în cap? Am avut impresia că niște buni meseriași au lucrat bine, dar fiecare de capul lui. Foarte multe activări și branduri peste tot. Multe oportunităti de instagrameală, dar fără a putea face ceva social-media eficient. Rețele ( cel puțin 2 dintre ele) nu s-au pregătit de creștere de trafic și aici are și organizatorul un rol. Plus că n-a suplinit măcar cu o rețea de WiFi dacă tot aveau un operator ca sponsor ;). Deci aveai content de postat, dar mergea nu :).
Comunicarea pe event a fost slabă în zilele de festival. Dacă pâna la începere totul mergea bine, cu poze faine, informații utile si la timp, parcă au rămas fără oameni de PR. Lipsa de răspuns la întrebări care aveau nevoie de răspuns rapid, lipsa de informații în timp real despre ce și cine e pe la scene sau ce activităti mai sunt și pe unde, comentarii șterse din discuții. Urât, asta enervează publicul. Nici comunicarea offline, afișe, detalii depre locație n-au fost prea multe, asta peste lipsa cvasi-totală a voluntarilor prezenți prin festival.
Adaug aici și numărul insuficient de coșuri de gunoi, prezența foarte discretă a palatului în viața festivalului – în afară de transformarea unui corp de clădire în panou publicitar folosind video mappingul – o oarecare lipsă de diversitate la bar – nu m-a prins deloc berea aia americană.
Să vorbesc un pic și de scene. Aici festivalul a ieșit pe plus. Au avut un look reușit și o amplasare decentă pentru ce oferă locul cu un aproape back-2-back între Main și Guerrilla stage plus un Telekom Electronic Beats stage ascuns prin pădurice dedicat muzicii electronice mai de nișă. Designul lor a fost foarte mișto, iconic – cam cu asta aș rămâne despre festivalul ăsta peste timp-. Ca sonorizare se putea mai bine, de multe ori am avut impresia că era mult prea tare în fața scenei. Cortul de sunet de la Guerrilla stage putea să aibă o formă mai puțin intruzivă în ochiul spectatorilor din spate ;). Lineup-ul de la Guerrilla stage a fost bine aranjat. În prima zi mai electro cu Otherside, Karpov not Kasparov și Șuie Paparude.
Pe primii i-am ratat. La Karpov not Kasparov deja dansam. Pe Mechanical turk am avut și revelația că 1 din 10 eram atenți la scenă restul erau veniti la picnic. Aia e! Mai avem până înțelelegm ce e cu festivalurile de muzică!! Nu-s truck food fest și nici relaxing camps. Ne-au dat și ceva piesa nouă, un fel de oaca-oaca electronic pe care aștept să-l reascult ;). Au plecat cam abrupt de pe scenă că cică programul e sfânt. Aham! Am văzut ;).
Şuie Paparude a ridicat lumea de pe păturici- deja o făcuse Undeworld la Main într-un mare fel, dar acolo era oarecum pentru cunoscători. La Șuie s-a învârtoșat tot spectatorul că vorba aia le știau piesele de la party-urile din facultate :D. N-am înțeles la ei ce era cu reverbul ăla de nuntă la textele dintre piese. Intentionat sau …?
Ziua a doua a avut The Mono Jacks la start, la care n-am ajuns fiind prins în traficul de pe centura Buscureștiului.
Am ajuns la Robin and The Backstabbers cu un Robin care ne-a întâmpinat în costum de pompier. Trec luni fără să-i văd pe băieții ăștia și acum i-am văzut de 2 ori într-o lună. Nu mă plâng, aș putea să conduc un autobuz în care ei să cânte întruna, dar doar vă zic.
Și vă mai zic ca pe 30 noiembrie, la Arene , se lansează, băăă!! Parte a a treia din trilogie care va fi “al 7-lea cel mai bun album românesc al tuturor timpurilor” după cum declară ei. Sunt curios care or fi cele 6 dinainte ;).
FiRMA a închis seara, fără să știe au fost ultima trupă din festival. Nu-i mai prinsesem de mult timp la scenă așa mare, pe întuneric și open space. Sună parcă altfel. Magia lor amestecată cu luminile scenei inundând poiana aia e ceva de luat la pachet ;). Din păcate prea puține piese de pe Poezii Alese Vol I, dar așa e la festival, dai din alea cunoscute ;).
Despre Liam nu vreau să spun prea multe. El zice că scena era cam mică, ieftină și nesigură – mică era ce-i drept- organizatorii nu comentează prea eficient, iar noi știm că el e o divă badass boy care nu e la primul episod de genul ăsta. Adevarul e pe undeva la mijloc. De cum o s-o rezolve organizatorii depinde în mare măsură în schimb credibilitatea lor și viitorul festivalului.
În concluzie eu aș vrea ca ei sa continue. Nu dau cu piatra de la prima ediție. Dar aș vrea să văd la anul îmbunătațiri că altfel se vor duce pe ușa uitării pe care au luat-o atâtea festivaluri bucureștene.
criticeyez.com 