Cum de-am ajuns să văd un meci de fotbal – România – Spania- în Expirat? Simplu. Nu voiam s-o ratez pe Lucia la primul acustic și nici pe Pinholes pentru că nu-i mai văzusem de peste un an, dar ei erau la Backyard Acoustic Season în Expirat. Și cum Expiratu‘ a avut ideea măreață de a face setupul astfel încât să împace pe toată lumea, iar în Sala Compresoarelor a ajuns sa fie proiectat meciul pe peretele de visual din spatele scenei, am rămas acolo 🙂 . Bună idee!
S-o iau de la început acum. Backyard Acoustic Season a ajuns la penultima manifestare pe vara asta. Scena afară la terasă pregătită de acustic, dar nu numai, în timp ce sala era locul de joacă al copiilor. Și au fost vreo zece :).
Fiecare trupă a avut groupie ai lor, iar melanjul a fost unul fericit. Am văzut câțiva post-roackeri conversându-se cu domințe lucitoare ;).
S-a aproape respectat ora de începere și pe scenă a urcat emoționată Lucia & band. Și ce band! Bass cu Matei aka Lebădosu ( Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut, Umbra, NoruNegru ), pian cu Paul Drăgușin ( Gramofone), Teo Opriși la backing și Alex Neagu la tobe ( The Bread Pits, Ada Milea). Ce sunt eu surprins e cum de nu s-a întâmplat niciun acustic cu Lucia până acum!? Deși a avut emoții vizibile, inclusiv o răbufnire de lacrimi după Afloat– culmea, cred cea mai mișcată piesă 😀 – a fost un acustic pur sânge și reusit. Foodchain a fost preferata mea la cum a ieșit și aici puteti vedea un FRTHR. În premieră pe galaxie a putut fi văzută Lucia cântând la bass :).
Au fost momente în care vocea suavă din exterior era acompaniată de un cor de copii de la interior, dar asta n-a deranjat pe nimeni :). Io zic c-o să mai facă. Ar fi păcat să nu ;)!
Dacă la Lucia am avut latura trist-diafană a muzicii la Pinholes tristețea s-a umplut de testosteron și a refulat în post-rock cu versuri. Au încercat și ei un semi-acustic. Adică distors înlocuit de chitări reci. În rest, cum îi știti. Au cântat de pe toate albumele, inclusiv de pe cel mai recent album, Dorumetru, pe care-l puteți asculta aici. Avem un loc, Amândoi de-o culoare, Doina – pe care n-am mai auzit-o demult live și la care crescendoul de final a încins rău fanii din fața scenei.
Sub ochii “șefului” aka Dan Byron – asta e glumă dată de Vladimir de pe scenă ;)- au continuat cu Camera – vezi aici– apoi … a început meciul România -Spania și Poza în același timp. Da’ ce, a plecat cineva la meci :)? M-a rupt interpretarea asta semi-acustică, păcat că n-am filmat-o. Dialog la final. Așa credeau ei, dar prea s-a insistat la bis așa că Avem un loc încă o dată cu o zbatere de plete în fața scenei de a coborât Vladimir printre ei să-și ia vibe-ul ăla bun de concert reușit ;).
Și-n seara aia nimeni n-a fost trist chair de pierdu România cu 2-1 acasă :D.
criticeyez.com 