Soundcheck pe 2 roți

Anu’ ăsta n-am prins niciun festival de motocicliști așa că n-am stat pe gânduri când am avut ocazia să merg la prima ediție a Soundcheck din parcul Mogoșoaia. Da, festivalul ăsta e organizat de Free Riders, aceeași gașcă de motocicliști care organizează Iubim 2 Roți de la Quantic, un festival cu deja mulți ani în spate. Am reușit să bifez două din cele trei zile.

Pare că locul de la Quantic nu e de ajuns pentru ei și s-au băgat la o provocare mai mare, una care să aducă la un loc motoriștii de prin toată țara la un party câmpenesc cu muzică de-a lor.

Deși nu mai poți reinventa roata, rețetele de organizat festivalui fiind deja supra-implementate și enervant de asemănătoare am găsit totuși la ei un alt vibe. Unul de libertate. Ditai poiana plină de soare flancată de un șir de foodtruck-uri într-o parte și de altul cu ceva standuri de tricouri, accesorii de moto, activități și o școală care te face motociclist. Atât. Nu tu activări, locuri de instagrameală sau VIP lounge. A, ba da, era un lounge, ăla cu baloții de paie de la intrare :D. Câteva “instalații” de artă din cauciucuri refolosite au atras atenția, mai ales copiilor. Au avut și roată, da, de fapt două roți de camion care au fost fugărite de copii p’acolo. Gratis :). Plus teatru pentru copii, impro pentru adulți și after party până te alunga răcoarea lacului.

La mâncare am găsit truckuri pe care nu le găsisem prin alte locuri și unele chiar bune. Puteai să bei pălincă și asta mi-a prins bine pe răcoarea nopții ;).

Sper că am fost destul de plastic și ați intrat în peisaj.

Muzica a fost împărțită pe 3 seri destul de bine gândit: electric, party și acustic așa că puteai să vii exact pe ce-ți dorea suflețelu’. În prima seară MC a fost localnicul RockFM-istul Hrubaru care mai trimetea săgeți și glume către vecinii lui direct de pe scenă. Am avut și io câteva chestii pe care voiam să le prind. Una a fost Kite to Knowhere, dar n-a fost. Am ajuns fix când zicea Mădă “Bună seara”. Am mulțumit în gând pentru traficul de vineri seara din zonă și mi-a părut rău că nu am venit cu bicicleta. Dar a venit Breathelast, un alt must de pe lista mea. Nu-i văzusem deloc anul ăsta! Știu, rușine, da’ asta e. Pe remixul de la Ascuns în pereți, ăla făcut de Lazerface ( vezi aici clipul) au început să se adune rechinii la scen[. Cam timid la început, doar vreo 100, dar doar pentru că încă era gol festivalul. A million and one, Dead coins, Monstrul ( vezi aici) sau Ascuns în pereți au făcut să sară pletele în aer, au speriat gospodinele de peste lac și au adus în poiană cel mai metal rock de când e parcul. Au prestat și un cover la No good a lu’ Depeche Mode, o versiune la care cred că și Gahan ar apleca urechea ;). Final cu Păvăloi de la Ucigan și rechinii au plecat sătui de sânge până la următoarea vânătoare pe acordurile Baby Shark Dance :). M-au încălzit bine băieții. Am auzit și o piesă pe care n-o știam, Fire Lungs parcă. Yeah!

Pauză de “hidratare” în care m-a cam luat frigul așa că de-abia așteptam COMA să mă reîncâlzesc. A fost probabil unul dintre showurile lor cu mai puțini spectatori în fața scenei, dar era vineri și ei vinerea cântă ca scăpați de la corporație :). Nu mai era nimeni pe la mese când au început. A fost rândul poienii din parcul Mogoșoaia să fie Cel mai frumos loc de pe Pământ ( vezi aici). Dar uite și-un Icar. Iar piesa lor din campania România are sânge de rocker, cover după Aproape liniște a lui Alifantis m-a dat pe spate și pare că o tot descopăr pe măsură ce-o ascult. COMA, a fost frig, dar ai făcut cald la mine în suflet!

Din ziua doi am prins tripleta Loud Inc. cu un un Horațiu Ghibu, ex- Changing Skins, în relativ noul proiect de rock de motoare. Fix așa mi s-a părut că sună și nu degeaba se adunaseră în fața scenei motocicliștii în celebrele lor haine de piele. Piese în engleză, chiar și una în germană, din care din păcate n-am reținut decât sentimentul de vânt prin plete și tobe molipsitoare. Mai au de lucru la compoziție. Cică vine și un clip curând. Îi puteți revedea la Expirat pe 2 octombrie în deschiderea Luna Amară.

Caterinca livrată muzical și cu accent de Dorohoi s-a suit pe scenă sub înfățișarea duetului Fără Zahăr, aka Bobi & Bobo. Aflați într-un perpetuu dialog cu sunetistul în căutarea perfecțiunii au atras pe toată lumea lângă scenă. Au mobilizat pe toată lumea pe Mâinile sus, Neamul lui Peneș Curcanul, O, cal frumos (vezi aici), a fost și noua Amintire cu Hamsii, dar și, în premieră pentru mine, deosebita declarație de dragoste a lui Bobo Te iubesc, un adevărat manual de agățat. Pe final au dat și piesa coproducție cu Țapinarii The MF Song. Cam pe aici a trebuit să plec 🙂

Din ce am văzut eu mai era loc prin poiana aia adică ar fi mers mai mulți spectatori. Nu știu ce le-a ieșit după ce au tras linie, dar sper să revină și să iasă o tradiție mișto. E fain locul, bună perioada, doar rădăcini să prindă și să păstreze din spiritul liber. Hai, asfalt uscat \m/!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s