Equilateral. Sau cum e cu chitările pe la noi!

by Watzzy

   Într-o zi de joi friguroasă și întunecată cel mai bun antidot pentru astenia de toamnă este o ieșire la restaurant. Dar nu orice fel de restaurant. Mă refer aici la un restaurant unde se servește soulfood adevărat, bine preparat. Localul de preferat în acest caz a fost Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov care a găzduit a șaptea ediție a Brașov  Jazz & Blues Festival.

   Într-o sală aproape plină de iubitori ai stilurilor mai sus menționate urma să avem parte de un adevărat regal muzical în prima zi  de festival. O.K. Pare că exagerez, dar totuși gândiți-vă că pe scena teatrului au cântat la un moment dat trei chitariști din trei sfere total diferite cu stiluri diferite, în același timp. Vorbim aici de proiectul Equilateral Guitar Union. Un proiect care îi are în componență pe Cezar Popescu (Vița de Vie, Days of Confusion), Florin Giuglea și Nicu Patoi (Platonic Band, Ștefan Bănică jr.). Înainte să vă povestesc ce și cum cu acest proiect, am să vă spun ce și cum cu formația care a deschis concertul. Berti Barbera și Nicu Patoi și-au unit inspirația și talentul pentru a ne oferi preț de câteva piese o incursiune în lumea blues-ului acustic. Nicu Patoi, chitară și Berti Barbera, voce și percuții au reușit să ducă publicul prin mlaștini, păduri și plantații americane cu interpretarea ca atunci a câtorva piese clasice precum: Mole in the Ground sau Diving Duck . Am avut slide guitar și muzicuță din plin și am avut parte de momente mai hazlii în care Berti Barbera povestea despre piese și despre noul lor album intitulat Blue Drops în timp ce Nicu Patoi își acorda chitara. După concert cei doi au venit și au semnat cd-uri și au făcut poze cu fanii.

   Trecând la concertul Equilateral, primul care ne-a încântat sufletele a fost Cezar Popescu. Cunoscut drept chitaristul trupelor Vița de Vie și Days of Confusion, Cezar a cântat un blend de fusion și  rock. Cele patru piese interpretate alături de Alex Halmagean la tobe, Alecu la bass și Mihai Ardelean la clape au fost coveruri: Plini – Every Piece Matters, Polyphia – Crush, Benny Greb – Grebchestra, Tigran Hamasyan – Entertain Me. Interpretarea modernă și dinamică precum și momentele de djent și poliritmie au adus un aer de noutate și ceva diferit pentru ascultătorii de jazz și blues tradițional. Pe mine m-a ținut în priză întreg recitalul.

   Pe scenă a urmat Florin Giuglea. Cu un sound și un look cât se poate de vintage, Florin a cântat și a vibrat blues. Defapt ce a făcut Florin, puțini chitariști știu să facă. A simțtit fiecare notă din fiecare piesă, fie de pe chitară sau cu vocea, omul și-a pus sufletul pe tavă și alături de Mihai Ardelean la clapă, Adrian Ciuplea la bas și Lapi Răzvan Lupu la tobe ne-a oferit un super recital de blues cu feeling și subtilitate. Pot spune că acest recital mi-a uns sufletul cu miere. Piesele cântate au fost din repertoriul de blues tradițional: Blues For, Ain‘t You Trouble, Black Cat Bone.

   Platonic Band, sau cum să te joci cu notele muzicale prin diferite stiluri în așa fel încât să îți expui originalitatea și personalitatea. Ce știm defapt, este că Platonic Band este mediumul prin care Nicu Patoi (chitară) își redă compozițiile. Cu Răzvan Lapi Lupu la tobe, Adrian Ciuplea la bas și Berti Barbera la percuție Nicu Patoi are loc să dezvolte linii melodice catchy, iar când ascultătorul simte că s-a săturat de improvizațiile de fusion, totul se simplifică și ne întâlnim cu pentatonia de blues, cu un bend lung și mult feeling. În concluzie recitalul Platonic Band a fost o joacă între stiluri coordonat de chitara lui Nicu și susținut de ceilalți instrumentiști cu aceeași dăruire virtuozitate. Platonic Band a cântat piesele compuse de Nicu Patoi: Legacy, Till We Meet Again, Extended Blues.

   Ca să fie seara completă a urmat un adevărat regal de chitară. Trebuie doar să menționez că îmi este foarte greu să fiu obiectiv dat fiind faptul că și eu sunt chitarist și pe deasupra sunt și fan al acestori chitariști. Cei trei s-au urcat pe scenă și au cântat împreună piese celebre precum While My Guitar Gently Wheeps  sau Going Down. Berti Barbera a cântat versurile, apoi, chitariștii au preluat și creat un dialog al chitarelor care a ridicat publicul în picioare. Cei trei au cântat solo-uri rând pe rând, apoi au cântat unul peste altul, pur și simplu lăsând febra improvizației să domine. Feeling cât cuprinde și momente de virtuozitate de neuitat pentru public.

   Pentru mine a fost una din cele mai faine concerte de chitară la care am asistat. Libertatea cu care s- improvizat și vibe-ul foarte prietenos și plin de feeling m-a făcut să mă simt acasă. De fapt m-a făcut să mă simt fericit că sunt acasă.

Foto credit Diana Ioana Bobeș și preluate de pe Brașov Jazz & Blues Festival.