De aproape 10 de când am ajuns în Iași, am tot văzut generații de muzicieni și formații schimbându-se într-un ritm foarte alert, până la dispariție. După vorba populară „Jana nu e moartă, Jana se transformă”, mâna de muzicieni crescuți sau ajunși în Iași prin diverse conjuncturi s-au perindat printre aceleași formații, ajungând într-un punct ca fiecare din cei prezenți pe malurile Bahluiului să fi cântat într-o formație cu toți ceilalți din oraș.
O perioadă destul de lungă a fost marcată de o lipsă semnificativă a trupelor de underground, fără muzici alternative relevante pe aici (cu excepția Fine, it’s Pink, cei care au traversat ere glaciare în muzică, și iată-i azi, fresh ca în prima zi), cu puțin metal, și ceva folk. De prin 2017-2018, orașul a ieșit din hibernare, și din sălile de repetiții ce nu de mult răsunau a metale, s-au auzit primele overdrive-uri molcome, și ritmuri cadențate, semn că un revival al muzicii in-between urma să răsară.
Din valul proaspăt și cool născut și crescut la Iași, vreau să vorbesc aici despre două dintre purtătoarele de stindard local, două trupe care, întâmplător, au și concertat în ultima săptămână în Iași, după perioade destul de consistente de absență de pe scena locală.
Formația sus-numită s-a afișat în fața publicului local într-o zi de sâmbătă, în BarB2, cu un concert-concept menit să fie un refresh în parcursul foarte tinerei trupei. „Wake-up call”, cum și-au denumit inițiativa, a fost un concert de vreo 80 de minute, aranjat destul de omogen, astfel că destul-de-numerosul public a avut timp să și danseze, dar să și mediteze cumva la piesele mai lente. Ce fac cei de la The Stash? Un funk cinstit, cu vagi arome alternative, și uneori, poate din neatenție sau nu, ajung la un hard rock frumos, care i-ar face până și pe cei mai pretențioși fani ai genului să exclame în colțul gurii – „băi, n-a fost rău!”. Merită urmăriți și ascultați, din simplul motiv că ies din zona asta de obișnuit. The Stash se prezintă cu următorii trupeți – Bogdan Savin voce și chitară, Alexandru Gârlea la clape, Gabriel Belcescu bass, și Andrei Hâncu tobe. Vă dau ceva din prezența lor online aici.
Era într-o joi (pun intended, că tot de pe la Iași au pornit și ei*), și în Acaju Iași (loc superb, că tot veni vorba) se pregăteau să urce pe scenă 2 băieți care se prezentau lumii sub titulatura de trupa post-rock Nouă Ani Lumină. În seara aceea am observat că la Iași, pe lângă diversele specialități culinare moldovenești, și niște superbe băuturi locale, se mai face și niște post rock de pus pe rană. Cu timiditatea unui boxeur in fața gongului de start au urcat pe scenă, au salutat cu mare respect publicul, și la un semn au dat drumul unei avalanșe de ritm și efecte psihedelice de mare rafinament. Publicul, cum se cade la evenimente de genul acesta, s-a conformat și a intrat în stare fără urme de timiditate. Acum, ca la orice procesiune șamanică, s-a dansat inexplicabil, s-a cântat impecabil, și la urmă, când s-au aprins luminile care băteau spre scenă, o bucurie enormă ieșea vizibil din toată lumea. După toate acestea, mare lucuru nu mai e de spus, pentru că e greu să mai vorbești după un asemenea trip. Cel mai simplu e să mergi să te convingi singur, că efectiv nu ai ce pierde!
Nouă Ani Lumină sunt Bogdan Crețu la chitară și voce, și Silvan Plăcintă la tobe.
Ia de vezi și gustă aici.
Într-o concluzie scurtă și care lasă loc de completări ulterioare pot spune că underground-ul local trăiește atâta timp cât și orașul trăiește, iar orașul a reușit în ultimii ani să adune din ce în ce mai mulți oameni doritori de muzică live, care nu se sperie să vadă instrumente live, și nici un distors cinstit nu-i mai trimite la țigară atât de ușor.
credit foto: Alexandra Iftime
*ei, Pinholes
criticeyez.com 