by Watzzy
Acum câteva săptămâni m-am plimbat prin Hamburg cu ocazia unei vacanțe premeditate și bine meritate. Hamburg este de fapt una din cele mai importante obiective culturale în ceea ce privește underground-ul și viața rock’n’roll. Foarte mulți artiști și-au dat kick-start la carieră aici, iar alții și-au confirmat notorietatea. John Lennon a spus: ‘I grew up in Hamburg’, referindu-se la faptul că Beatles s- a maturizat cântând în Hamburg. Ar mai fi multe de spus, dar eu nu m-am dus să văd teatrul muzical Tina Turner sau Beatles Platz. Nu m-am dus să văd trecutul, m-am dus să văd ce e, cum e și de ce e acum. Așa că voi evita incursiunea turistică prin portul imens, prin bisericile arse de război și prin parcurile nesfârșite și voi începe discuția despre ce am văzut și simțit în materie de concerte.
Am participat la fix 3 concerte. Două concerte simple, cu coveruri rock și punk. Celălalt concert fiind cu două trupe consacrate și un act up and coming (tinere speranțe la vreo 38-40 de ani).
Într-o vineri seara pe cel mai păcătos bulevard din Hamburg, Reeperbahn, făcându-ne loc printre tot felul de oameni interesanți ce-și ofereau fie ‘serviciile’ sau ‘marfa’ am reușit să găsim două cluburi în care se și cântă. Două cluburi, deschise spre stradă, unul lângă altul din care se auzeau tare chitările și tobele muzicienilor și urletele oamenilor care la ora 8 seara erau deja la un nivel cu solul în ceea ce privește efectul alcoolului asupra neuronilor. Oamenii petreceau pe muzica unor cunoscuți precum Soundgarden, Muse, Cranberries sau în cazul ceiluilalt club: B.B. King, Albert King, Eric Clapton. Adică, două cluburi, unul lângă altul, muzică live tare, oameni dansând. Cam asta ar fi sumarul primei seri. A, da, sonorizarea nu era mare lucru. Se cânta pe ce era, cum era, fără pretenții. Totuși oamenii s-au simțit bine. Poate au băut prea mult?
Șase zile mai târziu, pe partea cealaltă a străzii:
Dynamite, Motor Jesus și Mustach au oferit un concert de hard and heavy așa cum asta trebuie făcut. Locația a fost Bahnhof Pauli, un club situat pe Reeperbahn, centrul rock’n’roll-ului din Hamburg. Locația este o fostă stație de metrou amenajată special pentru concerte. Cu o capacitate de aproximativ 250-300 de persoane acesta servește exclusiv pentru organizarea concertelor și party-urilor. Nu sunt scaune, doar câteva mese înalte la care stai în picioare, în rest party. Dacă vrei să stai la bere, e o cârciumă lângă, mergi acolo. Toate trupele au cântat piese proprii și au venit cu merch cât cuprinde, de la căni, la tricouri, șepci, pene, postere, CD-uri, giftcard, etc.
Dynamite au cântat un hard rock spre heavy metal classic combinând Ac/Dc cu Motorhead și Judas Priest. Cu un look standard, geci și pantaloni de piele, mustăți a-la Ron Jeremy sau Lemmy, păr lung și mișcări ca în 1974. Piese proprii, dar cu iz din ce v-am zis mai sus. Un sound clasic: două chitări, unul fiind și vocalistul, bas și tobe. La un moment dat am avut impresia că oamenii nu sunt chiar prezenți pe scenă. Păreau distrași și parcă ceva nu le convenea. Dar asta așa e în show biz, când ai așteptări, dar nu mai suntem în 1975.
Motor Jesus s-au prezentat pe scenă îmbrăcați în skateri supărați cu veste de motocicliști ce cântă și mai supărat. Cu un sound mai modern și un show exploziv provocând un răspuns pe măsură de la publicul dornic de mosh și de head-bang. Un hard-rock modern combinat cu heavy metal și cu câteva piese care dădeau în alternative show-ul trupei a avut succes instant la publicul care deja îi știa. Formula cu două chitări, bas, tobă și voce este standard, look-ul de trucker, skater-boy și motociclist, all-in-one a adus greutatea show-ului. În schimb vocea clean, dar în forță și cu prezență imensă de spirit au făcut ca show-ul să fie și mai intens. Oamenii ăștia știu să țină publicul în priză.
Mustach au fost headlinerii serii. Au venit cu album nou, Killing it for Life. Trupa, care din 1998 are o activitate constantă și bogată a adus pe scenă un combo mai fain decât orice bundle la orice fast-food. Stoner rock meets heavy metal meets speed metal. Cam așa se descriu ei și cam așa au și sunat. Cu un sound heavy sau cum se mai spune “coios”, cu mustăți și cu un look ca și cum ar fi scăpat dintr-un film Mad Max oamenii ăștia au dus publicul exact unde a vrut publicul să ajungă. De fapt muzica lor ar merge mai bine în Mad Max decât orice alt soundtrack. Și mai mult, aș zice că dacă trupa asta avea rolul principal în Mad Max, filmul se termina după 25 de minute :). Dar aici vorbim de un concert. Două chitări, unul fiind și vocalistul, bas și tobă, asta e formula trupei. Toboșarul un show-man veritabil plin de energie, chitaristul și basistul cu un show al lor, cu fețe, solo-uri și backing vocals. Iar vocalul, un front-man cu energie, cu o voce răgușită, dar puternică a ținut publicul în priză tot concertul. La final, nu a fost bis, ci trupa a invitat lumea să asculte noul album pe P.A.-ul clubului.
Sonorizarea a fost ok. Inginerii de sunet s-au străduit să facă tot posibilul ca trupele să sune cât mai bine. Trupele s-au străduit. Show-ul de lumini a fost personalizat la Mustach și a fost excelent, cu fum, cu beam-uri și cu mult strobo. Trupele au cântat foarte bine, au venit pregătiți, vocile au sunat foarte clar și s-a cântat al naibii de corect. Poate asta ar fi un detaliu de care multe trupe uită, vocea. Se urlă, se țipă, dar rar se cântă. Nu urla, nu țipa, cântă în forță!
Concluzia mea după aventura Hamburg: se pune mult accent pe cum se cântă. Se vede că toate trupele au repetat, au exersat și au lucrat mult. Inclusiv cele de coveruri care cântau prin barurile mici. Fiecare instrumentist, inclusiv vocaliștii știau exact ce au de făcut și o făceau siguri pe ei. Publicul receptiv, nu foarte critic, dar cu răspuns imediat la eventualele nemulțumiri. Dacă era ceva plictisitor lumea pur și simplu ieșea la țigară, toaletă, bere sau toate trei. Oamenii înțelegători și cu cei șapte ani de acasă, chiar dacă erau și ei din Mad Max.
Pentru final las acest scurt story. Nemții în general sunt înalți, undeva pe la 1,80. Eu cu amicul cu care am participat la concert avem undeva la 1,68-1,70. La un moment dat un băiat care stătea în fața noastră și avea cam 1,80 s-a întors spre noi, s-a uitat urât, ne-a luat de umeri și ne-a împins în fața lui. A spus că nu e fair ca din cauza lui să nu vedem. Omul era din Mad Max și nu l-a deranjat să fie de treabă.
Mulțam!
criticeyez.com 