Adam’s Nest, trupa ieşeană pe care pusesem pariu anul trecut, a avut primul gig, doar al lor, în Control de București. Au mai cântat pe scene din capitală, dar ori în deschidere la We Singing Colors, Ana Coman sau Pinholes ori pe scene mai mici gen Londohome. Acum au fost stăpâni pe scena din Control şi într-o seară de marți, Brutus ;). Sunt înclinat să-i critic prea tare pentru că mi-s tare dragi şi-aș vrea să ajungă la BBC live sau la Glastonbury. Da’ pentru asta…
Au făcut de curând pasul la full band şi e pentru prima oara când îi văd așa. Primele piese nu m-au convins că e pasul cel bun. Prea mult zgomot pentru piesele lor sensibile. Din vocea lui Răzvan dispareau inflexiunile. La ce bun putere, energie dacă dispare feelingul, îmi ziceam la început. Pe măsură ce au intrat în gig însă lucrurile s-au așezat şi de pe la Baby doesn’t love me (yet) (vezi aici) lucrurile s-au mai așezat.
Da, le-ar mai trebui cuvinte între piese că-s smart şi funny şi dialogul cu fanii are rolul engagementului de pe fb :D, dar trebuie să treacă peste trac. Merg şi glume cu moldoveni :). Da, trebuie să-și pună în valoare charisma şi să ia ochii de pe griful chitării.
Da, e un pas bun în opinia mea că au mai multe piese în română acum. E un trend. Piesele în română cară mai multă emoție de la artist la public. Chiar dacă n-o să apari pe MTV neapărat, dar te face mai artist. Da, e bine c-au ajuns pe scena din Control, dar să rămână conectați şi la realitatea scenei din underground din care vin. Da, e fain și catchy că-s doi vocaliști, iar aici trebuie să remarc că Vlad s-a perfecționat și i-a ieșit bine Noul Val. Dacă acum sunt full band altfel se vor compune piesele decât pe vremea când în doi se nășteau piesele în cuib. Da, publicul îi iubește, dar publicul se mișcă, se maturizează, e volatil. Pe Viktoria, Nu ne mai întoarcem, Superheroes i-au facut să cânte împreună cu ei.
Am auzit şi ceva nou care mi-a plăcut mult, Piesa Superbă dacă am înțeles io bine. O piesă născută probabil în patru şi asta se simte. Are zvâc, păstrând soundul lor trademark, dar se simte alternativul indie melodic din plin. Trebuie să mă credeți pe cuvânt sau să mergeți la concertele lor până o lansează în online ;). That’s the way şi aveți cu ce! Piesa soundtrack de pe Nu trage perdeaua (pe care recomand să-l vedeți zilele astea că apoi fuge la festivaluri de pe afară), Trei culori, a prins și ea o formă nouă, mai Jurjăcită cum zic ei probabil din cauza orchestrației care întradevăr duce spre Jurjak :).
Da, e greu şi job full time și muzică și da, nu poți supraviețui din banii din underground decât dacă traiești doar cu aer sau pune ochii pe tine vreun sponsor sau sponsoră (forțez un pic ca să mă înțelegeți).
Cam asta. Acum, dacă de mâine văd patru like-uri fugite de pe pagină si niciun răspuns pe mess de la ei, asta e, mi-o asum, dar eu tot o să le ascult muzica. În doi, în patru, în Londohome, Control sau ce-o mai veni. Deci, băăă, să vă întoarceți 🙂 !!!
criticeyez.com 