Când îți faci propria recenzie

by Watzzy

Pe 21 noiembrie am avut ocazia să dau concert, da, eu Watzzy pe scena clubului în care am avut cele mai multe concerte, dar unde nu am mai cântat din 2014. A fost de vis! Pe scenă au mai urcat Bulz Brotherz cu al lor stil rebel/pieptănat.

Această recenzie va fi una de autocritică și așteptări versus realitate 🙂.

Bulz Brotherz au intrat pe scenă cu stilul lor caracteristic care îmbină șlagărele celebre românești cu riff-uri din piese internaționale. Astfel, am avut ocazia să ascultăm pe riff-ul de la Young Folks versuri de la Bosquito sau pe riff-ul de la Stere versurile piesei de la OCS Cineva Să Ne Aducă Vara Înapoi. Băieții s-au urcat pe scenă în echipament galben negru (tricoul de joc oficial al S.R. Brașov, urmașa F.C. Brașov) și au folosit o tactică de distrare a adversarului, care la auzul riff-urilor și versurilor cunoscute s-a adaptat și a intrat în jocul nebunesc. Bulz Brotherz au un stil al lor de a punkui lucrurile. Chitara tare și cu distors, ritmul rapid și încărcat, vocea groasă și puternică al lui Mihnea duc soundul trupei către punk, dar unul cuminte. Ochelarii de soare adaugă la acest stil rebelios un pic de posh. Energia creată de ei a fost una imensă și publicul, format în mare parte din brașoveni, i-a făcut pe băieți să simtă că joacă, pardon, cântă acasă. Cea mai energică piesă din punctul meu de vedere a fost combinatozaurul format din versurile ZOB Telenovelele, refrenul de la Lele (Loredana) și progresia de acorduri din Tânăr și Neliniștit. Cam așa a fost.

Nu am avut timp să stau tot concertul lor, că a trebuit să mă pregătesc. De fapt m-am urcat pe scenă prea devreme, ei încă mai cântau așa că m-am întors în backstage și am mai băut o bere. M-am întors pe scenă la ultima lor piesă, care se numește Generection (o combinație între riff-ul din My Generation de la The Who și versurile de la Strada Speranței) și am cântat împreună. A fost un soi de jam, un jam session cu trupă de punk. După ce s-a terminat piesa băieții s-au apucat de strâns și de montat pentru concertul Watzzy. Eu am rămas pe scenă. Având în vedere faptul că eu sunt Watzzy se presupune că prezența mea pe scenă era ceva firesc. Așa este. M-am gândit că dacă se face change-over și eu sunt acolo de ce să nu cânt ceva. Bine, recunosc că ideea e furată (adaptată) de la King Crimson, unde Robert Fripp cânta ambiental la chitară în timp ce lumea intra în sală. Am avut în jur de 5 minute de soundscapes, ambient și puțin jazz până când băieții s-au montat. Apoi două bețe și… a început distracția! Alcoolul și-a făcut efectul instant și am început piesa cu strofa cu care de obicei o termin :P. Fain e că oamenii cu care am cântat, Cipa și Soka sunt obișnuiți cu asemenea situații. De fapt de prin 2010 suntem obișnuiți unul cu altul. Ne știm bine și asta ajută mult. Oricum, după un bridge prelungit random tot de mine, m-am întors spre ușa din backstage și din spatele ochelarilor de soare și de sub bască am încercat să mă adun. Poate trebuia să stau mai mult în backstage și să mă pregătesc moral mai bine. Cu chiu cu vai am reușit să îmi adun cuvintele și să mergem mai departe. Am cântat Bere ( care are și clip vezi aici ). Lumea a cântat împreună cu noi și la Bere și la Avion cu Motor. Publicul a fost receptiv, a cântat și a dansat, iar eu încercam să îi fac să nu uite că fix de aceea au venit aici. Am cântat și Lean on Me, efectul fiind că lumea s-a adunat în fața scenei. Note to self: mai trebuie să lucrez la cum să adun lumea mai repede de a 3-a piesă în fața scenei.

Apropos, în dimineața evenimentului am avut ocazia să beau o cafea cu Roxana, o prietenă și cu Giles, un prieten. Giles Robson este un muzicuționist (om care cântă la muzicuță) englez de blues care a lansat o grămadă de albume și este considerat printre cei mai buni în domeniu în Europa.

Giles s-a urcat alături de noi pe scenă și am cântat Crossroads. Vă spun sincer m-am gândit la momentul ăsta toată ziua. A fost probabil cea mai intensă experiență muzicală pe care am avut-o. Nu știu cum, nu știu de ce. A fost un Croosroads de vreo 8 minute cu solo-uri, cu întrebări și răspunsuri între muzicuță și chitară. A fost un vis împlinit.

Am cântat apoi Your Eyes, m-am emoționat. Concertul s-a terminat cu o piesă mai lungă care se numește Vânătoarea. Funk combinat cu puțin rock și cu un solo de vioară. Am fost deja prea obosit pentru a mă concentra, așa că după solo-ul de vioară am prezentat trupa, am terminat piesa și fără să mă gândesc prea mult l-am chemat pe Giles înapoi. Am cântat o improvizație de blues presărat cu puțin The Doors, apoi am încheiat cu Johnny B Goode. A fost o sesiune de improvizație cum demult nu am făcut. Duel muzicuță versus chitară, apoi muzicuță versus vioară. Voce nu prea am mai avut așa că am cântat doar ce era important, go Johnny go! Am fost absorbit așa de tare de muzică încât nici nu mi-am dat seama cât de bine se distrează lumea. Abia după ce am terminat ultima piesă și mi-am lăsat chitara mi-am dat seama că lumea urlă bis-bis-bis. Dar a cam expirat timpul. Am făcut o plecăciune lungă apoi am plecat în backstage. Dacă tot suntem la capitolul public, aș dori să le mulțumesc tuturor celor care au venit și au dat culoare concertului prin vocea și dansul lor și prin faptul că au aplaudat sincer munca noastră.

În concluzie, deși sunt ușor iritat de greșelile mele de pe scenă, trebuie să recunosc că a fost unul din cele mai reușite concerte pe care le-am susținut. Am cântat cu energie și publicul a simțit și a înțeles asta. Bulz Brotherz au bubuit acoperișul cu muzica și energia lor. Am învățat că nu e chiar ok să îți faci filme înainte de cântare și că alcoolul te poate tâmpi fix când ai nevoie de toți neuronii. Sonorizarea și luminile au fost impecabile mulțumită lui Horațiu Bodocan (sunet) și Ioan Tătaru (lumini, nu tobe, cum a fost prezentat de subsemnat pe scenă). Un imens mulțumesc pentru Dan, Alin, Jojo și tot staff-ul Rockstadt, profesioniști.

Ca notă de închidere vreau doar să menționez că pe standul de merch se puteau găsi Soundcard-urile celor două trupe și nu numai. Fine Sounds a pus la dispoziție tot arsenalul de Soundcards. Mulțumim celor care au donat susținând astfel acest proiect inedit și artiștii care participă la el.