by Watzzy
Pe 29 noiembrie m-am dus la Rockstadt să văd două trupe pe care voiam să le prind live de ceva vreme.
Asemic, o trupă din categoria metale complicate instrumentale s-a urcat pe scenă cu un groove ieșit din tiparele cunoscute de mine. Inspirați clar de Tosin Abasi și ai lui Animals as Leaders și de Meshuggah, băieții ăștia au intrat fără ezitare în lumea măsurilor impare și compuse. Pentru necunoscători asta înseamnă că doi la stânga și doi la dreapta devin patru în spate, doi la dreapta, unu la stânga, bag picioru iau o bere :). Pentru cunoscători înseamnă deliciu. În orice caz lumea a fost magnetizată și cumva prinsă de chug-chug, sau cum se mai spune, djent, dar și de virtuozitatea chitaristului Andrei Alexandru Bogdan.
Ca să fiu mai clar, Asemic cântă instrumental progressive metal. Din câte am văzut formula trupei cu doi chitariști, unul câteodată pe clapă, un basist și un toboșar, deși standard, de fapt a fost concepută în jurul temelor cântate de Bogdan, el fiind cumva solistul. Având în vedere că este un proiect instrumental au reușit să țină lumea în priză și să facă un concert excepțional din toate punctele de vedere. Poate dacă ar fi avut mai multă interacțiune cu publicul, ar fi fost mai puternic impactul. Oricum o punem, publicul a fost impresionat de ce a auzit și asta poate contează cel mai mult. Combinația de ambiental cu djent a creat o atmosferă puternică și a pregătit scena pentru ce avea să se întâmple.
Pe scenă a urmat Ktera. Urcând pe scenă într-o formulă de metal all-stars de Brașov au adus noul lor album, Solitary, în fața publicului local. Marius, John, Adi și Cipanu au făcut un show care a mișcat Rockstadtul din temelii. Oamenii ăștia au muncit extraordinar de mult și asta s-a văzut prin chimia existentă între membrii. Principalul scenariu al sound-ului lor a fost contrastul dintre growl-ul și chitara cu distors al lui John cu solourile și fill-in-urile melodice clean ale lui Marius (mă refer aici la chitară). Contrastul acesta de distors și clean ce se întâmpla simultan mă duceau cu gândul la un Dr. Hannibal Lecter în cușcă. Calm pe exterior, dar furtună în suflet. Poate sună romantic, dar eu nu prea văd nimic romantic când e furtună în suflet și îți vine să muști din cineva. Acest contrast a fost laimotivul concertului, iar Adi(bas) și Cipanu(tobe) au susținut asta cu ritmurile sacadate executate cu exactitate. Practic am avut parte de un show de progressive metal complet. Complet spun, pentru că pe lângă contrastul clean distors simultan și poliritmie am avut și visual-uri care au acompaniat tot show-ul pe ecranul din spatele tobelor. Visual-urile au fost create de membrii trupei accentuând mesajul pieselor. Iar dacă am ajuns aici trebuie să menționez din nou faptul că Horațiu (sunet) și Ioan (lumini) au făcut din nou o treabă excelentă.
În concluzie am avut un concert complet de progressive metal, cu de toate. A fost djent, poliritmie, growl, piese despre strofocările sufletești ale omului, visual-uri pentru așa ceva și, deși scena nu a fost animată foarte mult de membrii trupelor, nu cred că ăsta a fost scopul. Publicul a reacționat pe muzică și s-a văzut clar că undeva în fiecare om din public a fost provocată o introspecție.
criticeyez.com 