Cu un concert bonus de lansare al albumului 9 Missed Calls, cerut de public, dar anulat, cu un turneu curmat din fașă de perversul virus, Ana Coman & trupa au mai mult de 9 motive să dea cu rațiunea de pământ și să-njure de numa’. Ce fac ei însă? Ia de vezi ☺️…
Io : Tutto bene, all good?
Ana: N-are cum să fie bine. Dar încercăm, pe cât putem, să ne ținem mințile ocupate cu ce găsim. Eu am binge-uit la seriale de mă dor ochii, iar locul meu preferat în care îmi petrec timpul e balconul. E lipsa de activitate, de orice tip de activitate, fie ea cântat, ieșit la prea multe shot-uri în Expirat sau mers la lucru, care ne face să o luăm puțin razna. Puțin. Puțin…mai mult. RĂU.
Daniel Olteanu: Magnific.
Io: Ați mai apucat să vă conectați, să dați o repetiție chiar și pe skype/zoom?
Ana: Vorbim, mai share-uim idei, care majoritatea rămân la stadiul de idei, momentan. Repetiții pe zoom nu am dat, dar am făcut un cover miștocuț la ideea lui Bvs (producătoru’ la formație) pe care l-am urcat pe net, care pe mine, una, m-a ținut în priză și mi-a dat doza aia de normalitate de care îmi era dor. Dar a fost doar o doză, căci încă îmi e dor tare de repetiții, de entuziasmul ăla când îți intră o cântare, de văzut cu băieții și urcat pe scenă.
Daniel Olteanu: Repetiție nu, dar am reușit să facem o piesă, un cover, o idee, un gând, o stare.
Io: Ce vi se pare cel mai greu în perioada asta din punct de vedere al vieții de trupă?
Ana: Faptul că nu se mișcă nimic în jur ne ține și pe noi oarecum blocați. Ultima dată când am simțit „viața de trupă” a fost la concertul unde am lansat albumul de debut, pe 8 martie, iar atunci nici nu mă gândeam că îmi va fi dor de sentimentul ăla, pentru că urma un turneu prin țară ( n.b uite aici ce v-am povestit atunci ). Viața de trupă, pentru mine, înseamnă să îți ai colegii aproape, să poți să te duci din punctul x în y să dai o repetiție scurtă, să poți să tragi o piesă în studio fără să trebuiască să scrii pe declarație „deplasare în interes profesional”. Să urci pe scenă, ca apoi să rămâi cu trupa la băut până unuia i se face rău sau se închide barul. Nu mai continui, că deja simt lăcrimuța cum se pregătește să cadă.
Daniel Olteanu: Starea de inactivitate; stăm. Nu repetăm, nu mergem la concerte, nu petrecem timp împreună și nici cu fanii.
Io: Iese ceva din covidia asta? Idei, proiecte, piese noi?
Ana: A ieșit cover-ul de care ziceam mai sus: Timpuri Noi – Victoria. O reinterpretare pe un ton mai liniștit a unei piese de o forță mare, care e extrem de actuală, deși scrisă prin ’92. Eu am mai compus una, alta, dar, când trece toată covidia, cred că o să ne concentrăm pentru moment pe albumul deja lansat, care nu a avut parte de turneul pe care ni-l doream. Andra (managera și șefa), auzi, da? Când se poate, nu contează când, ne pui și nouă vreo 20 de cântări? Multzu.
Daniel Olteanu: Cu siguranță.
Io: Care ar fi primul lucru pe care vreți să-l faceți ca trupă după ce ne liberăm?
Ana: Ne vedem și…bem? Voiam să zic cântăm, scuze. Autocorrect-ul.
Daniel Olteanu: Cântă, cântăm, cântăm!
Io: Un mesaj pentru fani, prieteni, dujmani?
Ana: Hang in there. Facem să fie bine.
Daniel Olteanu: O să fie bine.
—————————————————————————————————————————————-
Ia uite Victoria ( Timpuri Noi), un remake în cheie de covidie după o piesă emblematică a zorilor alternativi de pe meleagurile noastre.
Mâine servim culori 😜.
criticeyez.com 